Sunday, June 22, 2025
   
Text Size

Fizionomia şi temperamentul

Viaţa ca o artă

246628 279159508867428 323493567 n Între comportament şi fizionomie există concordanţe ce au fost sesizate încă din antichitate, de filosofii şi gânditorii acelor vremuri, care au încercat să împartă oamenii în clase şi categorii, propunând adesea ca modele de comparaţie asemănarea acestora cu diferite clase zoomorfe. Deşi antropologii şi psihologii contemporani nu sunt cu totul de acord cu faptul că între fizionomie şi temperament există o legătură definitorie, ei acceptă o clasare generală, considerând că între datul natural şi profilul psihologic al unei persoane intervine educaţia, formă de modelare pozitivă şi determinantă, prin care înzestrarea naturală poate deveni o capacitate cognitivă.

Manifestarea personalităţii are legătură cu temperamentul, iar acesta cu fizionomia. La baza concluziei stau cercetările antropologice care au demonstrat că mediul şi tipul de activitate al omului preistoric au determinat formarea, de-a lungul perioadelor de evoluţie, a mai multor tipuri ancestrale. Ele stau la baza categoriilor umane contemporane, deşi rar se mai poate întâlni un reprezentant pur al unei categorii bazale. Şi totuşi, trăsăturile fundamentale de temperament şi comportament se regăsesc în mare, acestea manifestându-se ca atare. Un aspect cât se poate de relevant îl constituie profilul, care descrie

 

Gustul pâinii de acasă

Oameni printre noi

307925 440159362686599 2049773753 nBunicile noastre încă mai ştiu să facă pâine adevărată, încă mai păzesc sufletul satului românesc, cu smerenie şi răbdare. Încă ne mai aprind candele neştiute şi mai spun pentru noi rugăciuni.

Undeva, între coamele dealurilor, încă mai cred în noi, ne aşteaptă sau, dacă nu venim, ne îmbrăţisează de departe, cu dragostea lor nemuritoare.

   

Gândirea pozitivă

Viaţa ca o artă


550944 278078705642175 1114174640 nCeea ce adesea se înţelege prin gândirea pozitivă este acel mod de a nu vedea problemele, de a te face că plouă în faţa unor pericole iminente, de a nu avea conştiinţa derulării evenimentelor. Departe de adevăr, conceptul a fost asimilat pe apucate, din relatările unor cărţi cu tentă de spiritualitate apărute ca ciupercile după ploaie în ultima vreme. Puţini sunt autorii care explică acest termen atât de folosit şi prea puţin explicat. Poate că în Occident, unde educaţia gândirii pozitive se face de ani buni, termenul este asimilat, dar la noi, după atâtea decenii de practică a suspiciunii, termenul se cere mai întâi pus în adevărata sa lumină, altfel el riscând să capete conotaţia unei găselniţe pseudo-psihologice practicate de cei care vor să dea sfaturi fără a fi prea bine pregătiţi.

A gândi pozitiv nu înseamnă a fi naiv sau umil. Oportunist sau fără opinii. A nu avea tristeţile tale sau întrebări existenţiale. A aproba totul şi a accepta orice părere care sună bine. Ba dimpotrivă! Cea mai simplă abordare este cea care face diferenţierea netă între adevăr şi critică. Obiectivitatea, armonia interioară, detaşarea de fleacuri în momentele grele se dobândesc. Atunci când gândurile sau cuvintele, atitudinile şi cererile conţin în ele devalorizarea – conştientă sau nu –, avem de-a face cu o gândire negativă. Atunci când, dimpotrivă, gândurile, criticile, opiniile nu depreciază atitudinal informaţia, interlocutorul sau propria imagine putem

   

orb pe mare - 24. [à rebours]

O poezie pe zi

ah, dulce amânare a făptuirii
când rătăcite-s trupuri în hamace
şi alte noi chemări nu le dau pace
cu îmbieri să vină, să se joace,
să fie la-nceput de lume mirii
răpiţi de ierburi afrodiziace.


ah, dulce abandon în aşteptare,
neîntâmplării robi să fie iar,
înfiorări dorite în zadar,
cum marinari vâslind spre-un ţărm barbar,
pierduţi prin valuri, în imensa mare,
nu pot ajunge îndepărtatul far.

ah, dulce gând la dulcea rană,
adâncu-i leneş să-i atingi,
să te desfaci încet din chingi,
funesta foame s-o învingi,
să cazi din cer şi să fii hrană 
aprinsei păsări şi s-o stingi.

autor, Florin Dochia

 

 

   

Despre înstrăinare

Viaţa ca o artă

cabProverbe româneşti

Omul fără patrie e ca puiul fără mamă.

În ţară străină, până şi iepurele îţi înhaţă copilul.

Omul fără patrie e ca privighetoarea fără grădină.

Bufniţa nu îşi lasă ruinele pentru o gădină de trandafiri.

 

Kafka despre Înstrăinare

Franz Kafka, prin gura eroului său Herr K., vorbește undeva între paginile romanului ”Das Schloß” despre înstrăinare cu următoarele cuvinte: ”... eine Fremde, in der selbst die Luft keinen Bestandteil der Heimatluft habe, ...”(... o înstăinare, ca și când aerul însuși nu ar avea vreo părticică din aerul de acasă, ...). Încearcă să-ți imaginezi o astfel de stare ...   -  Mittwoch
 

"Şi în viaţă, în simţire, în gând, când te uiţi bine, rămâne mai ales ce ai dat altora, ce ai lăsat de la tine, ce ai jertfit. Prin înstrăinarea de tine însuţi, capeţi şi consecvenţa, şi stăruinţa, şi caracterul şi iubirea oamenilor."

Nicolae Iorga

 
 
 
 
   

Page 146 of 277