Viaţa ca o artă

Viaţa noastră seamănă cu un vagon care alunecă pe şinele de fier. Nici o
miscare a vagonului nu schimbă faptul că el trebuie să se mişte înainte. S-ar putea să
fie schimbări în ruta voiajului, în condiţii atmosferice sau poate chiar în starea fizică a
vagonului, ca urmare a voiajului îndelungat, însă destinaţia a fost stabilită dinainte şi
chiar şi căile de a ajunge la ea. Şi vieţile noastre sunt cunoscute din capului locului,
însă este în mâinile noastre posibilitatea de a mări viteza vagonului şi de a ajunge mai
repede la destinaţie. Iar aceasta poate schimba întregul voiaj, deoarece groapa de pe
rută, care ar putea fi un pericol pentru o viteza mică, poate dispărea dacă o trecem cu
o viteză mare. Faptul că am mărit viteza nu schimbă condiţiile de voiaj, însă, în multe
cazuri. o îmbunătăţeşte, adică ne schimbă senzaţia, iar, în loc de suferinţă vom simţi
plăcere. Este clar că destinul nostru este de a ne mişca spre scop, însă sunt şi cazuri în
care vagonul se împotmoleşte şi nu se mişcă spre acest scop. Singurul mijloc de a-l
mişca este prin forţă.

Libera alegere care există în mâinile noastre ne dă posibilitatea de a
decide să mergem către scopul creaţiei sau împotriva ei. Diferenţa este esenţială
şi, după cum am menţionat înainte, fiecare pas împotriva curentului produce
iadul pe care-l simte omenirea şi pe care mulţi dintre noi ar prefera să nu-l
experimenteze.

Dr.Michael Laitman