Rădăcini

Sfântul Mare Mucenic Dimitrie izvorâtorul de Mir a fost un martir creștin, sfânt militar din veacul al III-lea care a trăit în vremea împăraților Maximian şi Diocleţian, în cetatea Tesalonic. A fost martirizat în anul anul 306. Sfântul Dumitru este sărbătorit, în fiecare an, pe 26 octombrie, iar tradiţia ortodoxă este completată, în multe zone ale ţării, cu numeroase obiceiuri.

Sfântul Mare Mucenic Dimitrie a trăit în vremea împăratilor Diocleţian şi Maximian Galeriu (284- 311) şi era fiul voievodului cetăţii Tesalonicului, botezat în taină de părinţii săi, de teama prigoanelor împotriva creştinilor. Tânărul Dimitrie a moştenit nu numai averile părinţilor lui, ci şi învăţătura creştinească.
Auzind de moartea voievodului Tesalonicului, împăratul Maximian l-a chemat la dânsul pe fiul acestuia şi, cunoscându-i înţelepciunea, l-a făcut voievod în locul tatălui său.
Nu după multă vreme, împăratul a aflat că voievodul Dimitrie este creştin aşa că, după victoria în războiul cu sciţii, Maximian a poruncit să se facă praznice în fiecare cetate, în cinstea zeilor, inclusiv la Tesalonic. Dimitrie, fiind întrebat de sunt adevarate cele auzite despre credinţa lui, a mărturisit că este creştin şi a defăimat închinarea păgânească. Împăratul a poruncit întemniţarea lui până la încheierea jocurilor în cinstea venirii sale.
Nestor, un tânăr creştin, l-a rugat pe Dimitrie să se roage pentru el şi să îi dea binecuvântarea pentru că vroia să lupte cu Lie, un vandal care ucidea fără milă creştini. Dimitrie l-a însemnat pe frunte cu semnul crucii şi i-a zia: „Du-te şi pe Lie vei birui şi pe Hristos vei mărturisi!". Intrând în lupta cu Lie, Nestor a strigat: „Dumnezeul lui Dimitrie, ajută-mi!" şi a reuşit în luptă. Afland însă că Sfântul Dimitrie este cel care l-a îndemnat pe Nestor, împăratul a trimis ostaşi să-l străpungă cu suliţele pe sfânt. Dimitrie şi-a dat sufletul, dar cu moaştele lui au au fost săvârşite numeroase minuni şi tămăduiri. Data prăznuirii lui se datorează aducerii moaştelor sale la Tesalonic într-o zi de 26 octombrie.

Obiceiuri şi tradiţii de Sâmedru
Sfântul Dumitru este considerat patronul păstorilor. Este stăpân peste iarna care vine. Dacă jumătate din an stăpâneşte Sf. Gheorghe, cealaltă jumatate este stăpânită de el. Este ziua soroacelor pentru slujbe şi diverse închirieri, încheiate de Sângiorz. Noile învoieli aduc prilejuri de petrecere şi de veselie. Originea pastorală a obiceiului este dovedită atât de durata de şase luni a înţelegerilor, cât şi de cunoscuta zicală: „La Sângiorz se încaieră câinii, la Sâmedru se bat stăpânii". În ziua de 25 octombrie, ajunul Sfântului Dumitru, se face pomană de grâu fiert cu unt, lapte sau brânză. În unele zone, oamenii se adună în jurul unui brad mare căruia i se dă foc. Femeile împart nuci, pâine, mere, covrigi, apoi fiecare duce acasă un tăciune pe care îl aruncă în livadă, în semn de protecţie.
Tot acum se strică stânele şi se tunde coama cailor până la trei ani, ca să aibă păr frumos. Cine nu munceşte astăzi va fi ferit de boli, iar animalele îi vor fi sănătoase. Dacă la Sâmedru este vreme aspră, iarna va fi bună. În unele zone se spune că, de va fi vreme bună, toamna va fi lungă şi frumoasă. De asemenea, dacă luna va fi plină şi cerul acoperit de nori, dacă plouă sau dacă ninge, iarna va fi aspră, cu zăpezi grele.

Nu confundaţi!
Nu confundaţi sărbătoarea Sfântului Dumitru Izvorâtorul de Mir, cu Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou (Basarabov), cunoscut drept ocrotitorul Bucureştilor. Sfântul Dimitrie cel nou este sărbătorit de către Biserica Ortodoxă Română la 27 octombrie. El s-a născut în secolul al XIII-lea, în satul Basarabovo, din Bulgaria. Iniţial a fost păstor, pentru ca mai târziu să îmbrace haina monahală la o mănăstire situată nu departe de satul natal. Moeştele sfântului au fost depuse la biserica din Dealul Mitropoliei din București în secolul al XVIII-lea. În ultimele trei zile, peste 30.000 de pelerini s-au închinat la moaştele Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, ocrotitorul Bucureştilor, aşezate în baldachinul din Dealul Patriarhiei.