Written by Iuliana Radu Friday, 02 November 2012 09:03
“In realitate, nu se ştie mai nimic despre proli. Nici nu ai nevoie să ştii prea multe. Atâta timp cât prolii muncesc şi fac copii, celelalte activităţi ale lor nu au nici oimportanţă. Lăsaţi în voia lor, ca vitele pe câmpiile nesfârşite ale Argentinei, se vor întoarce mereu la un mod de viaţă care li se pare firesc, la un soi de model ancestral. Se nasc, cresc pe maidane, merg la muncă de la doisprezece ani, trec printr-o scurtă perioadă înfloritoare, de frumuseţe şi apetit sexual, se căsătoresc la douăzeci de ani, la treizeci sunt deja între două vârste şi mor, cei mai mulţidintre ei, pe la şaizeci. Munca fizică grea, grija de casă şi de copii, micile certuri cu vecinii, filmele, fotbalul, berea şi, în primul rând, jocurile de noroc le umplu orizontul.”
[Prolii] “nu sunt greu de supravegheat. Câţiva agenţi de-ai Poliţiei Gândirii se învârt mai tot timpul printre ei, răspândind zvonuri alarmiste, observându-i şi eliminându-i pe cei câţiva indivizi despre care se crede că ar putea deveni primejdioşi; dar nimeni nu încearcă să-i îndoctrineze cu ideologia Partidului. Nici nu este de dorit ca prolii să aibă opinii politice clare. Tot ce li se cere este un patriotism primitiv, care să răspundă ori de câte ori se face apel la ei să accepte zile de muncă mai lungi sau raţii mai mici.”
“Şi chiar şi atunci când sunt nemulţumiţi de ceva, cum se mai întâmpla uneori, nemulţumirea lor nu duce nicăieri, pentru că, în lipsa oricărei viziuni cu caracter de generalitate, nu şi-o pot concentra decât asupra unor necazuri particulare şi neînsemnate. Relele cele mari depăşesc în mod invariabil capacitatea lor de înţelegere. ”
“Marea majoritate a prolilor nici măcar nu au tele-ecran în casă. Până şi poliţia civilă are de-a face cu ei foarte puţin, în Londra, de exemplu, au loc o mulţime de delicte, există un adevărat stat în stat, o lume interlopă cu hoţi, tâlhari, curve, traficanţi de droguri şi bandiţi de tot felul; dar, de vreme ce totul se petrece acolo, între prolii înşişi, nuare nici o importanţă, în toate problemele de morală, li se permite să-şi urmeze codurile lor ancestrale. Puritanismul sexual al Partidului nu le este impus şi lor.Curvăsăria nu li se pedepseşte, iar divorţul le este îngăduit. In treacăt fie spus,chiar şi credinţele religioase le-ar fi tolerate, dacă prolii ar da vreun semn că aunevoie de aşa ceva, sau că îşi doresc. Prolii sunt în afară de orice suspiciune.Vorba lozincii care sună astfel: „Prolii şi animalele sunt liberi”. “
“în cel mult douăzeci de ani,întrebarea asta uriaşă, dar atât de simplă: „Viaţa dinainte de
Written by admins Friday, 02 November 2012 08:17
1784 - A izbucnit marea răscoala ţărănească condusă de Horea, Cloşca şi Crişan.
1894 - Încoronarea ultimului tar rus (1894-1917), Nikolai al II-lea Romanov (1868-1918). A sfârşit tragic, fiind executat, împreună cu familia sa, la 17 iulie 1918.
1920 - Înfiinţarea Uniunii Compozitorilor Români.
Aniversări şi comemorări:
Written by Iuliana Radu Friday, 02 November 2012 07:22
dacă trupu-i de închiriat,
the chief, închide şi tu ochii
precum în românia,
nu mă trata de neamţ sau japonez,
a discriminare pe la noi,
pe cinstite,
n-am îmbulinat-o scandalos
cu politica, pomilor în secetă
le-am aruncat găleţi cu apă şi,
după câte ştiu, n-am copii
pe care nu i-am recunoscut.
la tine-n inventar nu e inflaţie
de scriitori bărbaţi oricum,
nu la sex mă refer, la trăit- te-ai prins desigur,
nu-ţi jignesc inteligenţa,
şi nu e de-o indulgenţă?,
ficatul îl doctoreşti cu celule stem, de nu altfel,
la penis n-ai de lucru, inima-i o pufăitoare incertă,
picioarele mă chinuie, vezi că intestinele chiorăie după legea lor,
scoate socoteala suportabilă,
bun sunt de daune,
în ce o să plătesc e
ultima grijă în care am intrat
Written by Iuliana Radu Friday, 02 November 2012 07:16
Alexandru Petria este autorul excelentului volum de povestiri Denia Neagră, apărut de curînd la această editură, şi al minunatelor „nopţi cu Renata”, o mică bijuterie de literatură erotică.
Poeziile pe care a început să le posteze pe blogul său în această primăvară au fost pentru mine o surpriză. Una foarte plăcută, de altfel, şi iată-le acum făcînd laolaltă un volum. Ceea ce mă tulbură în primul rînd în această poezie, în mod esenţial de dragoste, este forţa imaginilor şi modul surprinzător în care acestea se asociază. Nu, nu la întîmplare, pentru că nu despre suprarealism este vorba în poezia lui Alexandru Petria, ci după nişte criterii misterioase şi una dintre cele mai palpitante dimensiuni ale lecturii este să încerci să găseşti raţiunea – sau, poate, i-raţiunea! – care stă în spatele acestor asocieri.
Bun venit în poezie, Alexandru Petria. De fapt, bine ai revenit. Nu cunosc cele două volume de acum douăzeci de ani, dar cum cel de faţă e straşnic, va trebui să le caut şi pe acelea, ca să înţeleg cum stau istoriceşte lucrurile, pe ce se bazează excelenţa acestui volum…”
Liviu Antonesei
Written by Iuliana Radu Friday, 02 November 2012 07:08
În 1999, citind romanul de debut al Feliciei Mihali,Ţara brânzei, a cărui apariţie fusese semnalată elogios de Alex Ştefănescu în revista România literară (nr. 32 din 1999), criticul remarcând „talentul de 24 de carate” al autoarei, am fost foarte entuziasmat să descopăr o proză incisivă, lipsită de toate acele trucuri stilistice cu care mai toţi scriitorii noştri încearcă să acopere lipsa de conţinut, o proză care rădea fără milă şi ultima urmă de mistificare a societăţii româneşti. Personajul principal al cărţii, nu ştim dacă un alter ego al autoarei sau nu, acest lucru fiind, din punctul meu de vedere, neimportant, înţelege că imaginea idilică a copilăriei şi a prezentului în care trăieşte este fundamental falsă. Cu o luciditate demnă de claritatea strălucitoare şi ameninţătoare a unei săbii de samurai, Felicia Mihali condamnă ideile preconcepute şi subiective, romanul său aducând o briză proaspătă pe plaja literaturii noastre, chiar dacă, în fond, vorbeşte despre tristeţe şi eşec. E de remarcat faptul că Ţara brânzei a deschis drumul pentru mulţi tineri prozatori de azi.
Felicia Mihali a publicat alte două romane, şi ele apreciate de critică, Mica Istorie şi Eu, Luca şi chinezul, confirmând talentul din cartea de debut, dar autoarea pleacă apoi din ţară, din ţara brânzei, mutându-se în Canada, unde continuă să scrie, dar în engleză şi-n franceză, cărţile sale fiind bine primite atât de public, cât şi de critici.
În acest moment, unul dintre romanele sale, „The Darling of Kandahar”, face parte din topul celor 10 cărţi din Quebec pentru o emisiune celebră de la CBC Radio. Cititorii pot vota una dintre cele 10 cărţi accesând link-ul: http://www.cbc.ca/books/canadareads/canada-reads-top-10-quebec.html .
Cred că Felicia Mihali merită mai mult din partea noastră. Cărţile ei româneşti au fost (aproape) uitate, iar cele apărute în Canada nu au fost traduse în româneşte, dar sper ca situaţia să se schimbe curând. Poate că nici autoarea nu a mai făcut nimic pentru a fi în atenţia cititorilor din România, nu ştiu. Ştiu însă că e păcat să nu ne putem bucura de literatura pe care o scrie.
CIPRIAN MĂCEŞARU
More Articles...
Page 142 of 277
Rubrici permanente
