Muzica, pasul făcut în frumuseţea cea mai abstractă a lumii, ne recunoaşte de fiecare dată, ca oglindă. Inspirat de natură, omul a vrut să exprime mai mult decât ar fi putut să o facă prin cuvânt, mai mult decât prin prezentările grafice, de multe ori neînţelese de privitor. Poate, privind păsările cerului, şi-a dorit să trăiască acel sentiment de totală libertate şi de împărtăşire directă a bucuriei de a fi. Poate a vrut să vorbească într-un limbaj universal despre iubire şi durere, despre vis şi căutare, despre tot ceea ce locuieşte în suflet, dincolo de simboluri şi exprimări vremelnice.Written by Iuliana Radu Wednesday, 17 October 2012 10:34
Fiecare ar vrea să nu mai fie dependent de relaţiile interpersonale nereuşite, de imaginea mustrătoare a eşecurilor, de neînţelegerea evenimentelor care devine obsesie, de viaţa cu chip de sperietoare. În astfel de clipe, ne întrebăm ce ar putea să ne aducă sentimentul confortabil al împăcării cu propria imagine, ce ar putea să ne spele sufletul de nemulţumire şi mai ales de autoevaluare critică dureroasă.
Sentimentele negative seamănă cu buruienele care au rădăcini adânci, ridicându-şi tulpina peste speranţe, umbrind judecata şi făcând să pălească încrederea în sine. Interpunându-se între noi şi atitudinile noastre de zi cu zi, devin obsesii, nelinişti difuze, acoperind astfel cu pesimism orice năzuinţă.
Orice stres funcţionează după această imagine simbol, recunoscută de psihologi ca o schemă de manifestare distructivă. Propunerile acestora de redresare se referă mai ales la mobilizarea voinţei. Astfel, va trebui să facem un efort pentru a smulge această schemă funcţională negativă din trăirile noastre interioare, lăsând loc în psihic pentru dezvoltarea pozitivă a gândirii şi a estimării lumii. Acţiunile care determină asemenea auto-redresare sunt acelea de raportare la valori stimulative diverse, cu ecou de personalitate.
Orice acţiune care determină o rupere de obsesii şi gânduri este binevenită. O reţetă nu se poate da, dar fiecare ştie ce anume reprezintă pentru el frumosul, stârnind spontan bucuria de a trăi. Pentru unii ar fi o plimbare, pentru alţii un concert sau întâlnirea cu paginile unei cărţi deosebite, meditaţia sau contemplarea unei colecţii particulare. După participarea la slujbele religioase, putem spune că arta are cel mai puternic efect curativ. La fel şi ocupaţiile încadrate ca hobby. Trebuie apelat la ceva care are o rezonanţă puternică, pentru că după o perioadă de timp, prin participarea la aceste evenimente, la nivel psihic, se rupe legătura cu starea de nemulţumire. Acest timp, petrecut altfel, va acţiona ca o forţă ce va scoate din rădăcini buruiana obsesiilor distructive, activată mai ales dintr-o autoapreciere negativă.
autor, Camelia Radu
desen, Camelia Radu
La cea de-a 38-a ediţie a TIB Bucureşti, din această săptămână, vor fi prezenţi şi inventatorii prahoveni din cadrul Fundaţiei Pancuantic şi a Asociaţiei „Justin Capră". Mâine, 17 octombrie, membrii celor două organizaţii şi invitaţii lor vor susţine o serie de conferinţe cu o tematică deosebită.
Te trezesti de dimineata si observi cu uimire ca in gradina ta a rasarit o noua planta. 
Prezenţa focului şi a luminii devine, mai ales iarna, simbol şi reper al căminului. Memoria ancestrală aduce din adânc sentimentul aproape uitat al securităţii, al păcii sau, mai simplu, al adăpostului. Casa devine deodată o extensie a sufletului, a intimităţii. Pentru că poveştile se spun iarna la lumina veiozei, vara la focul de tabără şi noaptea la lumina de stea, povestea rămâne acea proiecţie care cere taină, ţinându-se minte doar atunci când sufletul face paşi în exterior, tatonând realitatea cu paşi subtili. 
