Written by Iuliana Radu Monday, 31 December 2012 08:29
Buna dimineaţa, prieteni! LA MULţI ANI, 2013, la mulţi ani frumoşi, aşa cum spune prietenul nostru, GHEORGHE SIMON,
COPILARIA, PUTERNICIA, DUHUL INSUFLETITOR AL ARDERII DE SINE, SEMETIA GINDULUI, VITEJESTE, ZIMBETUL SUFLETULUI, COPIL, SI BISERICA RASARIND INTRE COLINE, INSINGURATA PRECUM CAPITELE DE FIN, BRANCUSIENE, ACESTEA, TOATE, PREFIGURIND INNOIREA, JERTFIREA ! CLIPE INSPIRATE IN DUHUL IUBIRII SI AL POEZIEI ! LA MULTI ANI !
Buna dimineata in 2012! Azi e ziua in care ne trezim intr-un an in care pesimistii isi pierdusera credinta, dar am renascut mai puternici si mai luminati. Tot azi facem bilantul si ne bucuram de realizari in timp ce invatam din ce-am gresit in 2012. Pentru ca spre seara, sa facem loc pentru noi experiente ... sa primim cum se cuvine anul 2013, care citit invers, cu putina imaginatie inseamna Eros :D ... si poate ca nu degeaba ... :)
citate cu sens :)
Ovidiu Bufnila Prieteni, Anul Nou, 2013,a venit deja in Australia! Se apropie de noi in mare viteza! Sa fim mai buni! Sa ne iubim mai mult! Sa daruim mai mult! Sa tine aproape de Romania! Sa nu lasam Romania in mana altora! Va iubesc!Ce sa va mai zic, va doresc sa fi...See More
16 hours ago · Unlike · 1
Ovidiu Bufnila La Multi Ani! Va urez tuturor, dragoste nebuna, iubire nebuna, bogatie sufleteasca nebuna de legat! Sa fiti armoniosi si haiosi! Sa va imbogatiti fiecare in felul vostru angelic,dracos si eficient! Sa nu va suparati deloc, sa radeti tot timpul si sa va bucurati de prieteni adevarati!
Written by Iuliana Radu Monday, 31 December 2012 08:26
Iar Noul An prin fast uimește,
În foc de stele te petreci
Și cerul nopții strălucește.
Un cânt de slavă te cinstește,
Făclii aprinse-s zeci și zeci,
Chiar dacă tu, de mâine, pleci…
Iar Noul An prin fast uimește.
Cu pas greoi, dar bărbătește,
Hotarul timpului îl treci,
Magia ta ne părăsește…
Te vom iubi, An Vechi, în veci!
Chiar dacă tu, de mâine, pleci….
autor, Vera Craciun
Written by Iuliana Radu Monday, 31 December 2012 08:17
suntem autentici
ne asumăm bucuriile şi tristeţile
viaţa
un amalgam amărui dulce, în mişcare
suntem autentici până ce pământul pe care călcăm ne va recunoaşte
ieşim din iluzie
suntem in n2013 noi înşine!
la mulţi ani, 2013!
la mulţi ani România!
autor, Camelia Radu
Written by Iuliana Radu Sunday, 30 December 2012 21:01
A fost o dată un copac, nu prea înalt,
Însă verde și umbros,
Umbrind pământul celălalt,
Care nu se vede; de din dos.
Avea aproape luminișul, îi zicea poiană dulce,
Vorbea încet și glasul lui umbla-n pădure
Și n-avea teamă de furtună, nici de cruce
Și n-avea teamă de secure.
Gândea încet, lăsând lumina să danseze
Menuet pe frunze și se legăna foșnind și el
Și noaptea, ținea în subțiori, sfioase păsări treze
În cuiburi căldurose și-n scorbura din el.
Visa copacul, vise de-ale lui, de clorofilă
Și tresărea în somn cu suspine mari și grele
Și ținea în brațe noaptea, ca pe o copilă
Dragă, legănând-o, iubitor, sub stele.
Era copacul cel mai bun și cel mai verde
Și vorbea încet, ca pentru sine, uneori,
Când umbra era sâmbure, când umbra nu se vede;
Decât o dibui ascunsă, lângă zori.
Și deodată, în loc să își miște ramurile-n vânt,
Și-a scos rădăcinile încete din pământ,
Ca pe niște șerpi, pășind încet și pe furiș,
Călca iarba moale, înspre luminiș.
Și din luminiș, a luat-o pe cărare, întâi încet,
Către izvorul care îi iese muntelui din piept;
Apoi, din ce în ce mai tare, mișca din rădăcini,
Fugea copacul din pădure, spre grădini.
Dădea din ramuri, ca din aripi și din frunze,
Către țărmul cel înalt, către oceanul mare;
Și cu mișcări de lemn, mai largi și mai obtuze,
De pe țărm, zbura către îndepărtata zare.
Încă nu s-a luminat de ziuă și s-a tot dus,
Strângând la subțioară cuiburi speriate
Și în ramuri, înstelat, tot întunericul de sus;
Copacul migrator, spre lumi îndepărtate...
Îl așteptam, știam că o să vină, eram sigur,
Am văzut o umbră, cum cobora din cer încet;
Eu l-am chemat adânc, fiindcă eram singur
Și a venit din zare, odată cu răsăritul violet.
S-a așezat pe vârfuri cu sfială, lângă izvor
Și m-a salutat cu frunzele, un pic albastre,
De la cosmos, de la noapte și de la zbor
Și de la lumina albastră și rece, de la astre.
Apoi s-a înrădăcinat, puțin, câte puțin,
Până s-a simțit, cum se simțea acasă
Și stau la umbra lui și mă înclin,
Dându-i binețe, în lumea mea frumoasă.
autor, Marin Dumitrescu
More Articles...
Page 90 of 277
Rubrici permanente
