O poezie pe zi

1.Când am privit lumina orbitoare

cetatea devenise un munte

de sare

Femeia mea idolatră

demult trecuse într-o stană de

piatră

Cerul cutremurânduse-n carte

îşi  scuipa luceferii

prin cuvintele sparte

Ce frig era,câtă beznă !-

pustiul mi se înfăşurase

pe gleznă

Trupul -  grădină rotundă

 plânsă dintr-o străfulgerare

 şi o secundă

autor, Ioan Vintilă Fintiş

Viaţa ca o artă

După Revoluţia din 1989 s-a spus, cu diverse prilejuri şi de către diverşi analişti, că în urma comunismului ce a durat 50 de ani în România a rămas o naţie traumatizată, educată să fie obedientă şi să nu aibă sensul propriei valori. Mizându-se pe lipsa de reacţie imediată, unii au făcut bani. Majoritatea se descurcă cum poate, printre legile parţial juste, parţial aplicate, parţiale de felul lor. Deja se vorbeşte despre miliardarii României, semn al prosperităţii pe meleagurile mioritice.

De sănătatea acestui popor nu a dat nimeni încă semne că ar fi interesat. Partidele se repliază într-un joc în care naţiunea nu are loc. Omul obişnuit nu este luat în seamă. Mergându-se pe principiul sclavagist, care a funcţionat în cetăţile vechii Rome, „circ şi pâine pentru popor”, s-a asigurat un salariu minim pe economie de tot râsul, iar televiziunile şi posturile de radio au fost sufocate de măscărici, epoca manelelor cunoscând şi ea o afirmare fără precedent. Acesta este modelul educativ prezentat tinerilor; cine poate scapă, cine nu...

Cultura şi autenticul au rămas să lăcrimeze stinghere într-un colţ al ruşinii, arătat cu degetul unsuros al băutorilor de vodcă, etichetată ca o manifestare elitistă şi plicticoasă, bună de hărţuit şi de luat în răspăr.

Sfielnică, fără ripostă, arta s-a strecurat pe unde a putut, ştergându-şi obrajii înlăcrimaţi. Era obişnuită, din lungul ei drum prin istorie, cu suferinţa. Cei care au mizat pe sărăcie şi pe lipsa perspectivei consideră că deţinerea informaţiei înseamnă putere, banii creând oportunităţile necesare pentru a o avea. Ei au dreptatea lor, dar, dincolo de durerea unei societăţi ce sucombă sub privirile lor indiferente, mereu vor exista supravieţuitori. De te miri unde, vor apărea acei oameni care vor avea conştiinţa valorii şi a importanţei lor pentru sănătatea unei naţiuni. Poate că unii dintre ei încă nici nu s-au născut, iar pe alţii tocmai i-am salutat pe stradă.

 autor, Camelia Radu

Oameni printre noi

A început jurizarea celor peste 200 de studenţi români înscrişi în cele opt categorii ale competiţiei „Premiile LSRS pentru Excelență Academică în Străinătate”pentru anul universitar 2011-2012.

            Premiile vor fi oferite la Gala Studenților Români din Străinătate. Evenimentul va reuni, ca în fiecare an, la Palatul Parlamentului, studenți și tineri profesioniști, personalităţi din mediul academic și sectorul public, din mediul de afaceri şi cel neguvernamental. Cu acest prilej invitații și membrii Ligii vor sărbători totodată patru ani de existenţă a LSRS. Deşi înscrierile pentru concursul Studentul Anului s-au încheiat, lista participantilor la Gală rămâne deschisă. Până în acest moment peste 500 de studenți și absolvenți care și-au rezervat un loc la Gală, la eveniment fiind așteptați peste 1000 de invitați.

Muzică

Centrul Muzical Themis oferã tuturor şansa de a se lansa într-o cãlãtorie a descoperirii: de sine, a celorlalţi, a lumii, ghidaţi de SUNET. Fie cã eşti copil, adolescent, om în toatã firea sau aflat la vârsta întelepciunii, muzician profesionist sau mare iubitor al muzicii, cã te intereseazã sau vrei doar sã îţi lãmureşti confuziile, aici gaseşti locul ideal.  Prin ateliere creative, cursuri inovatoare, cercuri de dezbatere, improvizaţie şi nu în ultimul rând concerte inedite, spectacole interactive. 
Dacã ţi-a fost vreodatã teamã de “clasicismul” serilor de concert, Themis îţi oferã un spaţiu deschis creativitãţii tale, unde te vei simţi 100% în largul tău.  Centrul Muzical Themis este un grup de tineri muzicieni şi artişti plastici care încã se încred în forţa artei de a face sã disparã abisul dintre oameni, în puterea sunetului de a ne transporta dincolo de ordinea umanului, în eficienţa creativitãţii pentru a reclãdi oameni şi societãţi puternice, bune şi drepte.