Viaţa ca o artă

De dimineaţă spală faţa ta şi fă-o nouă. Apa, izvor al amintirilor lumii, va primi povestea ta, lăsându-ţi chipul curat şi luminat, cum întâi de Dumnezeu a fost creat. Va împrospăta sufletul, iar memoria ostenită de rutine va deveni un cristal.

Deschide fereastra şi lasă lumina soarelui să te umple şi cristalul va deveni diamant. Priveşte în oglinda lui şi, rând pe rând, îi vei vedea pe bunici, pe moşii şi strămoşii tăi făcându-ţi cu mâna. Atunci ieşi în stradă şi împarte pâine şi vin, mere şi bucate copiilor ce ies în cale, bătrânilor şi altor oameni necunoscuţi. Fiecare dintre ei, şi tu şi eu, noi toţi, avem sub o cruce un os de erou, de om bun. Un oştean care şi-a dat viaţa pentru Decebal, Ştefan sau Mihai, un bătrân înţelept, drept şi curat în faţa Domnului, o mamă veghind somnul fiului ei. Pentru toţi aceştia, aprinde o lumină în casă, în viaţă şi dincolo de ea, într-un ochi de carte. Să fie copac viu între cer şi pământ, între viaţă şi veşnicie, între trecut şi viitor, între faptă şi speranţă.

Camelia Radu

O poezie pe zi

într-o dimineaţă anonimă /

într-un anotimp incert /

la o masă sulemenită de o muşama

stilizată cu sărutări de ţigări

închipuind trandafiri sau ploşniţe /

crini sau coropişniţe /

gladiole sau urechelniţe /

la o masă ocultată de o muşama

plină de ifose şi fiţe

ca o prea adolescentă încă /

în această dimineaţă

- cu minuţie de diletant creionată -

aştept să-mi plouă în sticlă

numai ca să învăţ să înjur  /

sunt infirm / trebuie să mă afirm /

încerc să gândesc / îmbătrânesc /

îmi pot imagina orice altceva

în afară de persoana mea

aşezată printr-un destin

când pre când post festum /

la această masă  cu trandafiri

de muşama / sub acest tavan

cu muşte plictisite în loc de stele /

cu amiază în loc de apoteoză

- dacă trăiesc până la amiază -

îmbătrânesc şi nu îmi mai iubesc ochelarii /

aştept să-mi plouă în sticlă

din albastru verde să-mi devină părul /

din albă barba să-mi devină dalbă /

să-mi înflorească în ureche o nalbă /

aerul să-mi fie verde de Paris / galben de Pekin /

roşu de Moscova / albastru de Voroneţ /

la aceeaşi masă plictisit ca un băţ de chibrit

aşteptând un confrate să dea foc la cutie /

ca o hârtie într-un coş de hârtie /

o drosophilă pe buza abstinentului /

un port la marea Everest / un port money

pentru valută într-o zi de bancrută /

minunatul cuvânt din seif căruia i-am uitat

cifrul / i-am rătăcit cheia şi taina aştept /

aştept ea din sticlă să-mi  răsară

şi să-mi cadă lin la piept

ea din trestii să-mi răsară     

şi să-mi cadă lin la piept

pe aceeaşi masă cu frunzele

de urzică în loc de levănţică

aştept să mă întreb

şi frunza de ce pică ?

 autor, Martin Culcea

Rădăcini

În prima zi a noului an se sărbătoreşte, în calendarul ortodox, Sfântul Vasile. Ziua este marcată de ritualuri menite să aducă noroc casei, să dea sănătate sau să prezică viitorul.

O poezie pe zi