Friday, June 20, 2025
   
Text Size

A nins în copilărie cu mii de căzături în genunchi

O poezie pe zi

 

 

Întâi, ninsoarea

O auzim

Din gurile celor apropiaţi…

Întâi, ninsoarea

O dorim!

Întâi o visăm!

O copilărim

Căzând încet cum cade şi ea

Noi numai în genunchi!

Abia apoi, ninsoarea ninge!

După ce ni se topesc aşteptările

După ce ni se scutură gândurile uscate!

Pe strada albă-coală

Mă simt alb-cuvânt

Ecou-viitor

- Ce cuvânt eşti?

Ce cuvânt?

 

autor, Gelu Nicolae Ionescu 

 

Apa vieţii

Viaţa ca o artă

cami158De dimineaţă spală faţa ta şi fă-o nouă. Apa, izvor al amintirilor lumii, va primi povestea ta, lăsându-ţi chipul curat şi luminat, cum întâi de Dumnezeu a fost creat. Va împrospăta sufletul, iar memoria ostenită de rutine va deveni un cristal.

Deschide fereastra şi lasă lumina soarelui să te umple şi cristalul va deveni diamant. Priveşte în oglinda lui şi, rând pe rând, îi vei vedea pe bunici, pe moşii şi strămoşii tăi făcându-ţi cu mâna. Atunci ieşi în stradă şi împarte pâine şi vin, mere şi bucate copiilor ce ies în cale, bătrânilor şi altor oameni necunoscuţi. Fiecare dintre ei, şi tu şi eu, noi toţi, avem sub o cruce un os de erou, de om bun. Un oştean care şi-a dat viaţa pentru Decebal, Ştefan sau Mihai, un bătrân înţelept, drept şi curat în faţa Domnului, o mamă veghind somnul fiului ei. Pentru toţi aceştia, aprinde o lumină în casă, în viaţă şi dincolo de ea, într-un ochi de carte. Să fie copac viu între cer şi pământ, între viaţă şi veşnicie, între trecut şi viitor, între faptă şi speranţă.

Camelia Radu

   

cenaclu de taină

O poezie pe zi

 

într-o dimineaţă anonimă /

într-un anotimp incert /

la o masă sulemenită de o muşama

stilizată cu sărutări de ţigări

închipuind trandafiri sau ploşniţe /

crini sau coropişniţe /

gladiole sau urechelniţe /

 

la o masă ocultată de o muşama

plină de ifose şi fiţe

ca o prea adolescentă încă /

în această dimineaţă

- cu minuţie de diletant creionată -

aştept să-mi plouă în sticlă

numai ca să învăţ să înjur  /

sunt infirm / trebuie să mă afirm /

încerc să gândesc / îmbătrânesc /

îmi pot imagina orice altceva

în afară de persoana mea

aşezată printr-un destin

când pre când post festum /

 

la această masă  cu trandafiri

de muşama / sub acest tavan

cu muşte plictisite în loc de stele /

cu amiază în loc de apoteoză

- dacă trăiesc până la amiază -

îmbătrânesc şi nu îmi mai iubesc ochelarii /

 

aştept să-mi plouă în sticlă

din albastru verde să-mi devină părul /

din albă barba să-mi devină dalbă /

să-mi înflorească în ureche o nalbă /

aerul să-mi fie verde de Paris / galben de Pekin /

roşu de Moscova / albastru de Voroneţ /

 

la aceeaşi masă plictisit ca un băţ de chibrit

aşteptând un confrate să dea foc la cutie /

ca o hârtie într-un coş de hârtie /

o drosophilă pe buza abstinentului /

un port la marea Everest / un port money

pentru valută într-o zi de bancrută /

minunatul cuvânt din seif căruia i-am uitat

cifrul / i-am rătăcit cheia şi taina aştept /

aştept ea din sticlă să-mi  răsară

şi să-mi cadă lin la piept

 

ea din trestii să-mi răsară     

şi să-mi cadă lin la piept

pe aceeaşi masă cu frunzele

de urzică în loc de levănţică

aştept să mă întreb

şi frunza de ce pică ?

 

 autor, Martin Culcea

   

Tradiţii de Sfântul Vasile / Obiceiuri pentru noroc, sănătate şi belşug

Rădăcini

sf vasileÎn prima zi a noului an se sărbătoreşte, în calendarul ortodox, Sfântul Vasile. Ziua este marcată de ritualuri menite să aducă noroc casei, să dea sănătate sau să prezică viitorul.

   

Solomonar, sortit să caut ape

O poezie pe zi

 

 

Solomonar, sortit să caut ape,
Acesta-i, poate, ultimul popas
Pe drumul şerpuit înspre Agape,
Când viaţa asta nu mă mai încape,
Nasc o fântână, ca un bunrămas
Şi las, menirea, altora, să sape.

Pe umeri port tot greul unei cape
Ce n-am pătat nici când mi-era mai greu,
Mă rog, la judecată, să mă scape
De portul ei, şi-n tremurat de pleoape,
Să nu mai fiu, iertat de Dumnezeu,
Solomonar, sortit să caut ape.

La cap de drum, fântâna asta-ţi las
Să o săruţi, pe buza de răcoare,
Inelul ei, un ort de parastas
Să-ţi fie, adormirea unui ceas
Zâmbind, spre întâlnirea viitoare,
Acesta-i, poate, ultimul popas.

O glossă ca un foşnet lung de clape,
La ultima fântână-ţi las, cu drag,
O filă de sfârşit a unei mape,
Rămasă tristă peste cozi de sape,
Ce îmi deschide poarta, peste prag,
Pe drumul şerpuit înspre Agape.

Nu vreau ca întunericul să-ngroape
Un trup ce-a ars slujind eternul foc,
Vreau, cu cenuşă, urna să se-adape,
Nu voi caviermiitrupul să-şi îndoape.
Acum închei al vieţii mele troc,
Când viaţa asta nu mă mai încape.

Odihna mi-o doresc ca şi Atlas.
S-a încheiat decada cea promisă,
Jocul de cărţi l-am încheiat cu "pas",
Spre nord timona-am pus în capcompas
Şi pentru tine-n sunete de missă,
Nasc o fântână, ca un bunrămas.

Simt mărunţiri ăn mine ca sub grape,
Din calea ce-am urcat mai e o stea,
Mai am de ars vreo două mii de şchioape,
Oglinda care sunt, azi stă să crape,
Şi din argintul care oglindea
Azi las menirea altora, să sape!

Azi las menirea altora, să sape,
Născând fântâna mea de bunrămas,
Că viaţa asta nu mă mai încape
Pe drumul şerpuit înspre Agape
Acesta-i , poate, ultimul popas.

Solomonar,
Sortit să caut ape.

autor,  Viorel Gongu

   

Page 87 of 277