Arte vizuale

Fundaţia "Calea Victoriei" vă propune pentru luna ianuarie 2013, pe data de 9, la orele 19, o temă care incită la curiozitate: "Romantismul şi miturile sale. Vise, iubiri tragice şi aventurieri damnaţi". Pentru aceasta, organizează 4 ateliere de creaţie, susţinute de lectorul Monica Neaţu. 

Ce a fost romantismul? Iată o întrebare care a beneficiat, de-a lungul timpului, de nenumărate răspunsuri. De la definitii academice, ce făceau apel la concepte istorico-culturale, până la explicatii grăbite, ce tineau de o anumită perceptie mitică, totul pare să se fi spus despre epoca romantică. Si totusi, oamenii acelei epoci cu melancoliile, utopiile si eleganta lor căutată au impus un nou ritm cotidianului si societătii. Copii ai revolutiei franceze,  romanticii au creat lumea modernă si  au dat nastere marilor elite si mituri urbane.

Pendulând între revolutii si utopii, femeile si bărbatii primei jumătati a secolului al XIX-lea ne par, deopotrivă, reali si fantastici. De la pânzele însângerate ale lui Delacroix ajungând la figura controversată a lordului Byron, Europa romantică pare un imens mozaic. Vă invit să descoperim împreună, de-a lungul a patru ateliere, nenumăratele fatete ale romantismului. Ghidati de picturi celebre si de scrieri emblematice vom afla mai multe despre literatura,arta, muzica si revolutiile timpurilor moderne.

Atelierul nu se doreste o incursiune exclusiv estetică sau istorică în Europa romantică, ci mai degrabă o călătorie inedită în universul strălucitor si întunecat al oamenilor epocii.

Temele celor patru ateliere sunt:

1. Precursorii Romantismului. Cum s-a născut un mit? De la revolutia franceză la revolutiile de la 1848. Omul romantic.
2. Cum arătau si în ce credeau bărbatii si femeile epocii romantice? Melancolici si vizionari. A existat o modă romantică?
3. Arta si literatura romantică. Revolutia culorilor. De la romanul-foileton la marile romane ale secolului  XIX.
4. Tenebrele romantismului. Societăti secrete, aventurierii si artistii damnati.  Demonii se interiorizează. Faust si Frankenstein.

mai multe detalii aici: http://www.fundatiacaleavictoriei.ro/2012/romantismul-si-miturile-sale-vise-iubiri-tragice-si-aventurieri-damnati/

Bagă-ţi minţile în cap!

Viaţa ca o artă

Fiecare ar vrea să nu mai fie dependent de relaţiile interpersonale nereuşite, de imaginea mustrătoare a eşecurilor, de neînţelegerea evenimentelor care devine obsesie, de viaţa cu chip de sperietoare. În astfel de clipe, ne întrebăm ce ar putea să ne aducă sentimentul confortabil al împăcării cu propria imagine, ce ar putea să ne spele sufletul de nemulţumire şi mai ales de autoevaluare critică dureroasă.

Sentimentele negative seamănă cu buruienele care au rădăcini adânci, ridicându-şi tulpina peste speranţe, umbrind judecata şi făcând să pălească încrederea în sine. Interpunându-se între noi şi atitudinile noastre de zi cu zi, devin obsesii, nelinişti difuze, acoperind astfel cu pesimism orice năzuinţă.

Orice stres funcţionează după această imagine simbol, recunoscută de psihologi ca o schemă de manifestare distructivă. Propunerile acestora de redresare se referă mai ales la mobilizarea voinţei. Astfel, va trebui să facem un efort pentru a smulge această schemă funcţională negativă din trăirile noastre interioare, lăsând loc în psihic pentru dezvoltarea pozitivă a gândirii şi a estimării lumii. Acţiunile care determină asemenea auto-redresare sunt acelea de raportare la valori stimulative diverse, cu ecou de personalitate.

Orice acţiune care determină o rupere de obsesii şi gânduri este binevenită. O reţetă nu se poate da, dar fiecare ştie ce anume reprezintă pentru el frumosul, stârnind spontan bucuria de a trăi. Pentru unii ar fi o plimbare, pentru alţii un concert sau întâlnirea cu paginile unei cărţi deosebite, meditaţia sau contemplarea unei colecţii particulare. După participarea la slujbele religioase, putem spune că arta are cel mai puternic efect curativ. La fel şi ocupaţiile încadrate ca hobby. Trebuie apelat la ceva care are o rezonanţă puternică, pentru că după o perioadă de timp, prin participarea la aceste evenimente, la nivel psihic, se rupe legătura cu starea de nemulţumire. Acest timp, petrecut altfel, va acţiona ca o forţă ce va scoate din rădăcini buruiana obsesiilor distructive, activată mai ales dintr-o autoapreciere negativă.

 autor, Camelia Radu

Viaţa ca o artă

Capacitatea de informare a societăţii creşte pe zi ce trece, accesul la Internet şi alte mijloace informaţionale fiind o oportunitate de care se folosesc atât cei ce lucrează în diferite domenii de activitate, cât şi elevii de toate vârstele. Pornind de la această realitate, conceptul de persoană educată a căpătat valenţe noi, cuprinzându-l şi pe acela de persoană informată. De aici, există mai nou tendinţa de a considera că informarea înseamnă cultură, că este suficient să înmagazinezi o sumă de informaţii corecte din domeniul artistic pentru a te considera implicit un om cult. Informaţia stă la baza formării, dar este cale lungă de aici până la aprecierea conform căreia deţinerea de informaţie înseamnă înţelegere. Între una şi alta există un stadiu ce presupune efort asumat şi pasiune.

De la enciclopedie la interpretare, drumul se parcurge altfel. Mai aproape de gestul artistic şi cultural sunt pasiunea, contemplaţia, emoţiile trăite nemijlocit, plăcerea şi bucuria participării la evenimentul cultural, atitudini ce determină şi informarea, dar pe căi mai profunde, mai apropiate artelor. Putem şti totul şi să nu pricepem nimic, putem avea mintea plină de date şi definiţii, dar în faţa unui tablou să rămânem neclintiţi. Una din piedici o reprezintă gustul personal, care devine de cele mai multe ori un şablon selectiv inexact şi mai ales nedrept faţă de creaţia artistică.

Ceea ce nu înţelegem de prima dată, nu este „o aiureală” şi nici nu trebuie să rămână în afara preocupărilor. Mai aproape de adevăr ar fi atitudinea de curiozitate prin care se întreabă: „Oare ce ştie şi pricepe acesta, iar eu nu pot vedea?” Astfel, lăsăm o poartă deschisă pentru asimilarea necunoscutului ca bucurie şi nu ca spaimă a neştiinţei.

 autor, Camelia Radu