Written by Iuliana Radu Thursday, 15 November 2012 07:03
Ungaria Mare nu a existat! Să afle şi TOKES!!! Da, istoric aşa este! Este scornită de minţile înfierbântate care confundă realitatea cu visurile deşarte de mărire! Ungaria aşa zis Mare a fost un artificiu administrativ, o găselniţă birocratică, a unui funcţionar oarecare, numit Buest, decizie luată în 1867, de azi pe mâine, într-un birou, în urma unor intrigi şi aranjamente de culise. Ungaria aşa zis Mare nu a fost o realitate istorică, împlinită printr-un eveniment de anvergură. Nici vorbă să se compare cu procesul prin care s-a ajuns la constituirea României Mari, proces care are la temelia sa jertfa a zeci, sute de mii de români! Prin jertfă se consolidează tot ce este trainic în istorie. Unde este jertfa ungurească la 1867?! Unde a fost jertfa ungurească atunci când, după un veac şi jumătate de ocupaţie turcească totală, Budapesta este eliberată de armatele imperiale austriece?
Să le aducem aminte celor care calomniază România cu atâta pasiune, faptul ruşinos, penibil, jenant, de care ne-am ferit să facem caz, că în armata care i-a alungat pe otomani din Budapesta şi din Ungaria, nu a existat niciun combatant ungur! Repet: când turcii, care transformaseră Ungaria în paşalâc, au fost alungaţi de armatele unei puteri europene, creştine, în acea armată nu a fost niciun ungur care să fi ridicat sabia pentru gloria, liberatea sau demnitatea maghiară! Nici unul! La fel cum, în cele aproape două secole de ocupaţie turcească, nu s-a înregistrat niciun moment de rezistenţă, de opoziţie ungurească la ocupaţia musulmană.
Nota bene: principatul medieval ungar, creaţie a Bisericii Catolice, nu a avut o omogenitate etnică comparabilă cu a principatelor româneşti, între care includ şi Transilvania. Nu întâmplător regii Ungariei de origine maghiară îi numeri pe degete, într-o jumătate de mileniu! Asta până la Mohaci, în 1527, când statul ungar dispare. Dispare Ungaria, dar nu şi Transilvania, care continuă să
Written by Iuliana Radu Thursday, 15 November 2012 00:29
Cam douăzeci de mii de americani au semnat o jalbă, prin care cer Administraţiei de la Casa Albă dezvăluirea informaţiilor secretizate cu privire la extratereştri. Culmea, recent, cîţiva oameni de ştiinţă tot din America au descoperit, privind cerul cu ochiul liber, trei OZN-uri în dreptul planetei Jupiter, care vor opri pe staţia Pămînt în luna decembrie şi ne vor împiedica să mergem cu sorcova şi să tăiem porcul. Unde credeţi că vor ateriza, potrivit declaraţiei lor? Păi, nu aşa oriunde, pe teritorii neînsemnate, ci în America. Ne mai mirăm de ce toate relele, inclusiv catastrofala criză, au plecat în lume de la impostura americanilor de top. Falşii profeţi mişună acolo unde adevărul e ascuns şi binele, improbabil, adică în splendorile utopiilor occidentale. Cum aprehendează profeţii moderni apocalipsa, e îndeobşte cunoscut: este vorba de aşa-numita metodă de inoculare a fricii de moarte.
Revenindu-şi rapid după dezamăgirea că, lumea nu s-a sfîrşit în 2000, profeţii de duzină şcoliţi care pe unde în „ştiinţele apocaliptice”, anunţă cu surle şi trîmbiţe sfîrşitul omenirii în decembrie 2012. Perspectiva înfricoşătoare, potrivit căreia anul 2012 este capătul civilizaţiei umane, a înfierbîntat multe minţi descoperite, astfel că de cîţiva ani sîntem agresaţi cu fel de fel de scenarii, care de care mai macabre. Programat să aibă loc pe 21 decembrie, din fericire, sfîrşitul lumii va fi ratat şi de această dată. Monahul tibetan şi restul profitorilor care au speriat globul pămîntesc trebuiesc puşi la colţ, în genunchi, pe coji de nucă. Ameninţaţi cu patru zile de beznă, cu lipsa magnetismului şi a energiei din „zona zero” a Pămîntului,
Written by Iuliana Radu Thursday, 15 November 2012 00:08
În pofida avertizării specialiştilor cu privire la pericolul consumului de zahăr, Tereos, cel mai mare producător de profil din Franţa anticipează pentru anii următori creşterea semnificativă a cererii pentru zahăr în Europa de Est. Pentru a deservi clienţii industriali din această zonă, Tereos a preluat „Zaharul Luduş” de la Sucreries du Marquenterre Group. Atunci cînd banii reprezintă scopul, faci „orice” pentru a-i obţine. Fabrica de la Luduş produce anual 34.000 tone de zahăr, aprovizionată fiind de cultura de sfeclă de pe 5.000 hectare ale agricultorilor români.
Totul la export! Chiar şi codrul nostru a devenit proprietate străină. Investitori din ţările care îşi protejează aurul verde, ştiind că domeniul forestier e sigur şi aduce un profit mult mai bun decît plasamentele în bănci, au pus mîna pe pădurile româneşti şi le exploatează fără milă. Cum România are încă mari suprafeţe împădurite, dar şi o legislaţie care gîngureşte, firmele străine de profil s-au instalat la noi, la scară industrială. În ultimii ani, sute de mii de hectare de păduri au trecut în administrarea unor companii străine. Celebra Universitate Harvard a devenit cel mai mare proprietar de păduri din România, deţinînd, printr-un fond de investiţii, 35.000 de hectare în codrii Vrancei. Un om de afaceri danez a cumpărat pentru exploatare peste 2.000 hectare în pădurile din Dâmboviţa, care includ un important fond de vînătoare. Combinatul de la Sebeş, deţinut de nişte austrieci, toacă anual zeci de mii de metri cubi de copaci. Pe Valea Ierii, Cluj, dealurile, odată împădurite, sînt acum golaşe. Peste 90% din lemnul de acolo este
Written by Iuliana Radu Wednesday, 14 November 2012 20:54
foșnetul ultimei frunze pe ram
mă neliniștește
mi-e teamă că odată cu ea
se va rupe și vraja visului pierdut
în spuma neputințelor noastre
pentru fiecare despărțire
am pus deoparte o crenguță de vâsc
poate într-o zi copleșiți de amintiri
vom răsturna din nou munții
mustind de viață ca-n ziua dintâi
autor, Micuţiu Sorin
Written by Iuliana Radu Wednesday, 14 November 2012 20:24
De m-ai asculta vreodata/ Aș voi ca să-ți vorbesc (Iulia Hașdeu)
Data de 13 – XI- 2012 a reprezentat o zi cu noroc deoarece în cadrul complexului muzeal memorial "Bogdan Petriceicu Hașdeu" din municipiul Câmpina a avut loc festivitatea de premiere a celei de-a X-a ediții a Concursului Național de Poezie "Iulia Hașdeu", organizat de Primăria Ploiești, prin Casa de Cultură "I. L. Caragiale". Drumul de la Ploiești spre Câmpina a fost marcat de emoții pentru tinerii participanți, dar și pentru membrii juriului și reprezentanții Casei de Cultură “I. L. Caragiale” din Ploiești.
Muzeul și-a deschis porțile fiind un moment închinat muzicii și poeziei. După un preliplu prin 300 de ani de muzică a debutat festivitatea de premiere. Anul acesta, Marele Premiu, în valoare de 1000 de lei, a fost câștigat de Cristi-Ana POPESCU, de la Colegiul Național "I. L. Caragiale" din Ploiești, membră a cenaclului “Atitudini”. Premiul I a fost acrodat Cătalinei Elena GRIGORE, C. N. "Nicolae Grigorescu" Câmpina, tânăra fiind o strălucită reprezentantă a Cenaclului “Geo Bogza” din Câmpina. Premiul II a fost câștigat de Cinzia BUNEA, Liceul Teoretic "Aurel Vlaicu" Breaza, urmată de Corina CIUCA, C.N. "Gh. Sincai" București ce a obținut Premiul III.
Mențiuna I a fost câștigată de Georgiana MAXIMOAIA, C.N. "M. Eminescu" Suceava,
More Articles...
Page 132 of 277
Rubrici permanente
