Rădăcini

Sfântul Apostol Andrei este sărbătorit pe data de 30 noiembrie. Născut în Betsaida Galileia, (pe tarmul Lacului Ghenizaret, în nordul Ţării Sfinte), era fratele lui Simon Petru. Amândoi au fost pescari. Fiind evreu, nu ştim cu certitudine dacă numele Andrei era sau nu real (acesta fiind de origine grecească, în greacă, însemnând bărbătesc, viteaz).

Pentru romani, numele apostolului Andrei este legat de lupi. Se susţine că Apostolul Lupilor deriva din vechea denumire a dacilor, daoi, (lupi), dar şi de la simbolul lor - lupul. Lupul era chiar un simbol al sanctuarelor Daciei. Legendele spun că acest animal a fost alături de daci la căderea Sarmizegetusei. Căpetenia lupilor l-ar fi vegheat pe Apostolul Andrei prin pustia Dobrogei spre Peştera care i s-a oferit ca adăpost.

Ucenic al Sfântului Ioan Botezătorul

Sfântul Andrei, înainte de a deveni ucenic al lui Hristos, a fost ucenic al Sfântului Ioan Botezătorul. Dorinţa de a-L urma pe Hristos se naşte în momentul în care Sfântul Ioan rosteste cuvintele: „Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii" (Ioan 1, 29). Chemarea sa la apostolie se face însă : „Pe când Iisus umbla pe lângă Marea Galileii, a văzut doi fraţi, pe Simon ce se numeşte Petru şi pe Andrei, fratele lui, care aruncau mreaja în mare, căci erau pescari. Şi le-a zis: „Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni. Iar ei, îndată lăsând mrejele, au mers după El" (Matei 4, 18-20).

Unde a vestit Sfântul Andrei învăţătura creştină?

Sfântul Apostol Andrei a fost primul propovăduitor al Evangheliei la geto-daci. Eusebiu de Cezareea afirma: „Sfinţii Apostoli ai Mântuitorului, precum şi ucenicii lor, s-au împrăştiat în toata lumea locuită pe atunci. După tradiţie, lui Toma i-au căzut sorţii să meargă în Partia, lui Andrei în Scitia, lui Ioan în Asia". Sinaxarul Bisericii constantinopolitane menţionează ca Andrei „a predicat în Pont, Tracia şi Sciţia". Dupa un alt izvor, Sfântul Apostol Andrei ar fi hirotonit ca episcop la Odyssos sau Odessos (Varna de azi), pe ucenicul sau Amplias, pe care Biserica Ortodoxă îl prăznuieşte la 30 octombrie. Probabil este Amplias cel amintit de Sfântul Apostol Pavel în epistola către Romani (16, 8). Prezenţa colindelor, legendelor, obiceiurilor din Dobrogea, închinate Sfântului Andrei, întăresc credinţa că acesta a vestit Evanghelia lui Hristos în ţara noastră.

Peştera Sfântului Andrei

Peştera în care a vieţuit Sfântul Apostol Andrei, cât timp a propovăduit pe teritoriul românesc, se află la aproximativ 4 km sud-est de localitatea Ion Corvin, judeţul Constanţa. În actuala biserică din peştera, în pronaos, într-o nişă, se află un fel de pat, scobit iniţial în piatră, despre care tradiţia spune ca pe el se odihnea apostolul Andrei.

Tradiţii
În noaptea Sf Andrei, în mediul rural se practică, încă, numeroase ritualuri, păstrând credinţa că astfel sunt alungate relele şi chemate bunăstarea şi chiar dragostea.
De pildă, prin ascunderea sub pernă a unui fir de busuioc sfinţit, se crede că se obţine în vis imaginea „ursitului", care e înduplecat cu „făcutul cu ulcica". La miezul nopţii, singură la gura sobei, tânăra întoarce cu gura în jos o ulcică nouă de lut, iar pe dosul vasului lasă să pâlpâie trei cărbuni. În timp ce roteşte ulcica uşor, rosteşte o incantaţie pentru cel iubit.
Meşterele în ale magiei spun că tocmai mesagerii întunericului pot fi puşi la treabă pentru a dezlega secretele. Există credinţa că, în asemenea noapte magică, se pot afla autorii unor crime sau furturi.
Prin Bucovina există şi acum credinţa că, în această noapte, bântuie strigoii şi lupii sunt mai fioroşi ca oricând. Despre lupi se crede că pot, acum, să vorbească şi să-şi mişte gâturile înţepenite. Despre cei ce vor să audă vorbele lor se spune că află taine teribile, dar că vor muri repede, iar omul sau animalul atacat de lup în noaptea cu pricina se va transforma în vârcolac. Pentru ca spiritele rele să nu se cuibărească în case, femeile întorc seara toate oalele şi cănile cu gura în jos. Scot din sobă cenuşa caldă de peste zi, pentru ca spiritele neliniştite să nu-şi găsească adăpost la căldură. Pentru protecţia vitelor, cu o seară înainte li se amestecă animalelor în hrană busuioc sfinţit sau li se toarnă câteva picături de agheasmă în apă. După miezul nopţii sau în dimineaţa de Sf. Andrei, exista în trecut obiceiul „descântecului sării". Un drob de sare, descântat şi îngropat sub pragul grajdului, era dezgropat în primăvară, de Sf. Gheorghe, când sarea era amestecată în hrana vitelor pentru a le feri de farmece, boli şi de vrăjile pentru „luarea laptelui".
Tot flăcăii sau gospodinele de soi pun grâu în vase şi-l stropesc întâi cu aghiasmă. Dacă grâul va răsări şi se va înălţa până la Anul Nou, anul ce vine va fi cu belşug şi sănătate.