Rădăcini

Astăzi, Gara de Sud din Ploieşti reprezintă pentru ploieşteni o zonă de evitat (din multe motive), mai mult chiar, o zonă rău famată, o ruină, la drept vorbind. Schingiuită de igrasie şi lipsuri, strivită de dezinteres şi mizerie… cum treci de sala caselor de bilete şi de peronul I, ai impresia profundă, că te afli undeva, printre rămăşiţele unui edificiu… blestemat, din care, oricând, pot să de pălească-n creştet fiare sau bucăţi de zid căzute din ceea ce mai sunt peroanele roase de putregai şi igrasie, la limita imaginaţiei… 

Miroase îngrozitor, bântuie gândaci uriaşi şi câini râioşi, adesea agresivi şi, ici-acolo, cu obrăznicie, câte-un şoricel zglobiu şi scârbos! Aşa arată, astăzi, Gara de Sud din Ploieşti, unul din cele mai importante noduri de cale ferată din Muntenia care pare că moare încet dar sigur!

Puţini mai ştiu, însă, ce a fost acest monument. Clădirea acestei gări a avut o semnificativă încărcătură istorică şi culturală, prin evenimentele cărora le-a fost martoră pe parcursul existenţei sale.

În primii ani de domnie ai Regelui Carol I, nevoia de modernizare a României a adus în discuţie realizarea de căi ferate. Primul drum de fier avea să unească Bucureştii cu Giurgiu şi a fost inaugurat în 1869. Totuşi, era nevoie şi de o linie care facă legătura dintre capitală şi Ardeal, iar această cale ferată urma să treacă şi prin Ploieşti. Lucrările pentru tronsonul Bucureşti - Ploieşti au fost finalizate în 1870, iar segmentul până la graniţa de la Predeal (dincolo era teritoriu austro-ungar) în 1879. Odată cu construirea noului mijloc de călătorie, s-a ridicat, în Ploieşti, şi prima gară a oraşului - Gara de Sud.

Aspectul sau era unul simplist, numai cu parter si etaj, decorată modest, având o prelungire a sa spre est. Construcţia a început în 1870, iar gara a fost inaugurată pe 13 septembrie 1872. Din timpul acestei clădiri există expresia „a o întoarce ca la Ploieşti”. Trenurile care veneau din capitală intrau în Gara de Sud a Ploieştilor, locomotiva trecea în capătul celălalt al garniturii, iar călătorii aveau senzaţia ca se întorc în Bucureşti, pe când, de fapt, trenul parcurgea cele câteva sute de metri de cale ferată de la intrarea în gară şi abia apoi o cotea la dreapta, spre munţi (drumul din stânga era cel spre capitală). Practic, traseul care a dat naştere acestei replici era unul iî forma de Y.

Un moment de referinţă pentru istoria Gării de Sud l-a constituit ziua de 25 mai 1877, când Ţarul Rusiei Alexandru al II-lea a coborât pe peronul staţiei din Ploieşti. Şi asta pentru că, pentru câteva săptămâni din primăvara lui 1877, în timpul Războiului de Independenţă, Ploieştii au fost reşedinţa familiei imperiale ruseşti care urmărea desfăşurarea conflictului ruso-turc de la sud de Dunăre. Ceremonia de primire a conducătorului de la Sankt Petersburg a fost una fastuoasă: o salvă de tun a anunţat coborârea Ţarului pe peronul Gării de Sud (locul aproximativ de azi ar fi peronul 1). Alexandru al II-lea a fost întâmpinat de oficialităţilor locale, de Mare duce Nicolae al Imperiului Ţarist şi de o gardă formată din soldaţi bulgari. Presa vremii consemna că,la ieşirea din gară, se aflau femei românce în costum naţional care l-au întâmpinat pe ţarul care, apoi, s-a urcat în trăsură şi a plecat, pe actuala stradă Democraţiei (pe atunci o artera nepavată), spre casa în care avea să locuiască.

Ploieştii vor continua să fie unul din cele mai importante noduri feroviare din Vechiul Regat (statut pe care îl vor păstra chiar şi în perioada interbelică) deoarece orice tren care pleca din Bucureşti şi mergea spre Moldova sau spre Braşov trecea din prin acest oraş. Astfel, a apărut nevoia unei noi gări, impozante şi mai încăpătoare, iar între 1892 - 1894 vechiul imobil i-a lăsat locul unei construcţii elegante şi mult mai mare decât precedenta.

În aripa de vest a gării, aproximativ pe locul unde astăzi este farmacia din staţie, s-a aflat restaurantul închiriat de Solomon Katz (mult mai cunoscut sub numele de „Constantin Dobrogeanu Gherea”), unul dintre teoreticienii socialismului în România (fiul său, Alexandru Dobrogeanu Gherea a fost, la rându-i, unul din membrii fondatori ai Partidului Comunist din România şi va muri executat în URSS, în 1937, în timpul Marii Terori ordonată de Stalin). Se spunea că Regele Carol I avea numai două localuri de unde mânca prăjituri: Capsa şi restaurantul lui Gherea din Gara de Sud.

După 1918, importanţa Gării de Sud avea să rămână una ridicată în sistemul feroviar în plină dezvoltare din România Mare. Numai în 1926, prin aceasta staţie au trecut peste 800.000 de călători, adică de 11 ori populaţia oraşului la acel moment, după cum consemnează statisticile vremii! Un declin parţial s-a înregistrat după 1934, când s-a construit Gara de Vest, iar traficul spre Valea Prahovei a fost îndreptat spre aceasta. În faţa Gării de Sud existau staţii de taxiuri - automobile şi birje.

Momentul critic care, de altfel, a declanşat dezastrul acestei bijuterii arhitecturale a fost al Doilea Război Mondial. Pe 31 mai 1944, între orele 9:25 şi 11:05, avioanele anglo-americane au bombardat masiv oraşul şi, în special, calea ferată din Ploieşti, importantă prin prisma transportului petrolului pentru maşina de război germană.