Rădăcini

Naşterea Maicii Domnului este prima mare sărbătoare din cursul anului bisericesc care a început la 1 septembrie. Ea  este prăznuită pe 8 septembrie. Sfânta Scriptură nu ne relatează acest eveniment, dar scrierile apocrife oferă amănunte despre originea şi copilăria Fecioarei Maria.

Părinţii Fecioarei Maria

Tatăl Fecioarei Maria se numea Ioachim şi era din seminţia lui Iuda. Soţia sa Ioachim se numea Ana şi era fiica preotului Matthan. Tatăl Fecioarei Maria era urmaş al regelui David, iar mama, o descendentă a familiei preoţeşti a lui Aaron.

Arhanghelul Gavriil aduce vestea cea bună

Pentru ca nu aveau copii, Ioachim şi Ana au început sa fie ironizaţi de oameni.

Lipsa copiilor era considerată un blestem din partea lui Dumnezeu. Totuşi, Ioachim şiAna nu s-au răzvrătit împotriva lui Dumnezeu, nici nu au renunţat la viaţa lor virtuoasă, rugându-se cu lacrimi şi nădăjduind în bunătatea lui Dumnezeu. Se spune că, în al cincizecilea an al căsătoriei lor, Marele Preot de la Templu a refuzat în public jertfa lor, numindu-i blestemaţi.

Întristaţi, cei doi s-au îndreptat spre casa lor din Seforis, hotărâţi să se retragă fiecare pentru post şi rugăciune. Ana a început să se roage lui Dumnezeu cu multe lacrimi, zicând: „Doamne, Atotţiitorule, Cela ce numai cu cuvântul ai făcut cerul şi pământul, Cela ce ai zis făpturilor Tale să trăiască şi să se înmulţească, Cela ce ai binecuvantat pe Sarra, femeia lui Avraam şi a născut pe Isaac la bătrâneţe şi ai dăruit Anei fiu, dă-mi şi mie roada pântecelui meu, nu lăsa să fiu de ocară între oameni, că de voi naşte fiu, sau fiică, îl voi închina Ţie şi-l voi da să slujească în biserica slavei Tale” (I Regi 1, 11).

Îngerul Gavriil s-a arătat fiecăruia, spunându-le că rugăciunea lor nu a fost trecută cu vederea şi că Dumnezeu le va trimite binecuvântarea Sa. Tot el le-a vestit că acest prunc se va umple de Duh Sfânt din pântecele mamei sale şi că va fi un vas ales lui Dumnezeu.

Maica Domnului in Calendarul popular

Sărbătoarea marchează hotarul astronomic dintre vară şi toamnă. Bătrânii spun că acum rândunelele pleacă spre zonele calde, insectele încep să se ascundă, iar frigul îşi face simţită prezenţa. De aici şi spusa: „O trecut Sântamărie, leapădă şi pălărie!” Este vremea în care se desfăşoară diferite târguri şi iarmaroace. Încep unele activităţi practice specifice: culegerea unor fructe şi plante medicinale, bătutul nucilor, recoltarea ogoarelor, culesul viilor, semănatul cerealelor.

Fecioara Maria este cea mai îndrăgită divinitate feminină a Panteonului românesc, invocată şi azi de fete pentru grăbirea căsătoriei, de femei pentru uşurarea naşterii, de păgubiţi pentru prinderea hoţilor, de descântătoare pentru vindecarea bolilor etc. Ea are trăsăturile Născătoarei, a Marii Zeiţe neolitice, invocată în momente de grea cumpână. În basme, ajută eroinele să iasă din impas, dar le pedepseşte cu asprime când îi încalcă ordinele, vindecă boli grele, redă vederea fiicei orbite de mama vitregă, înzestrează fecioara vrednică şi ascultătoare şi o căsătoreşte cu fiul de împărat etc.

„Azi cei tineri să se înfrâneze şi cu curăţie şi cinste să prăznuiască naşterea Maicii Domnului. Fecioarele şi copiii să salte de bucurie că le vine în lume Maica fecioriei. Bătrânii şi bolnavii să se bucure că sprijinitoarea bătrânilor şi mângâierea bolnavilor a venit în lume. Cei căzuţi în păcate grele şi cei deznădăjduiţi de mântuirea lor, cu nădejde să se mângâie, că ridicarea celor căzuţi şi nădejdea celor deznădăjduiţi pe pământ s-a născut. Fiecare să vă gândiţi câtă osteneală şi milostenie au făcut, câte lacrimi au vărsat dumnezeieştii părinţi Ioachim şi Ana, ca să le dea Dumnezeu copii. -5 prin câtă osârdie şi rugăciune au dobândit o fiică, pe Preasfînta Fecioară Maria, de a cărei naştere s-au bucurat cerul şi pământul”. (Părintele Cleopa)