Rădăcini

Octombrie auriu. 20 octombrie a coincis, anul acesta, cu Ziua Porţilor Deschise la Cercul Militar Naţional. Undeva, jos pe Calea Victoriei, romantic, ritmuri albastre de fanfară militară presărau sărbătoare.
Pe esplanada impunătoare a Cercului Militar Naţional, colţ cu B-dul Elisabeta, stăteau împietrite uniforme albastre cu fireturi, eghileţi din mătase umplu peisajul cadenţat: Regimentul de Gardă şi Protocol.
În semn de omagiu Armatei Române, de Ziua Porţilor Deschise, la Palatul Cercului Militar Naţional, s-au deschis altfel de ferestre spre înăuntrul unei istorii.
Privirile sorb cu nesaţ universul oglinzilor veneţiene, (după modelul celor de la Peleş) care străjuiesc treptele, creând impresia unor tunele fără capăt. Rămân imprimate în covoarele persane emoţiile paşilor, spre Sala Fondatorilor. Străjuită de tablourile familiilor regale, Regele Carol I, Regina Elisabeta, Regele Ferdinand şi Regina Maria, dar şi de busturile celor care au pus efectiv piatra de temelie atât a Cercului Militar ca instituţie, cât şi a actualului Palat al Cercului Militar Naţional.

De aici, timp de aproape două ore, vocea ghidului ne-a dus într-un marş solemn al informaţiilor prin file de istorie, imagini, galerii de artă, încăperi a căror rezonanţă istorică se armonizează atemporal cu arta în acorduri majuscule. Pe rând, îşi deschid uşile Sala Mihai Eminescu, Sala Oglinzilor, Sala Sf. Gheorghe, dar şi Sala Grigorescu, înzestrată cu picturi care valorează cât tot bugetul M.Ap.N..
O zi pe an, oricine are ocaiza să viziteze Palatul Cercului Militar Naţional, în preambulul Zilei Armatei.
Despre Palatul Cercului Militar Naţional
Arhitecţi: Dimitrie Maimarolu, Victor Ştefănescu, Ernest Doneaud
Data începerii construcţiei:1911- finalizare 1923. Lucrările pentru construcţia Palatului Cercului Militar Naţional au început în anul 1911, deşi terenul unde urma să se ridice edificiul fusese cedat de Ministerul Domeniilor încă din 1898.
Beneficiarul lucrării a fost Cercul militar al ofiţerilor din garnizoana Bucureşti, organizaţie a ofiiţrilor români înfiinţată în 15 decembrie 1876. Fondurile necesare au fost adunate din donaţii, subscripţii şi cotizaţii ale ofiţerilor (circa 80%), precum şi din subvenţii de stat şi împrumuturi rambursabile. Palatul Cercului Militar Naţional a fost ridicat pe locul fostei Mănăstiri Sărindar.
File de istorie:
- 17 mai 1912. Din cauza solului umed, mlăştinos şi nisipos, la recomandarea inginerilor Anghel Saligny şi Elie Radu se adoptă soluţia (de inspiraţie veneţiană) unei fundații pe piloni de stejar, înfipţi în terenul ferm de sub mlaştină.
- 1914. La declanşarea Primului Război Mondial, construcţia se prezintă terminată „la roşu şi învelită".
- 2 aprilie 1916 „Gazeta ilustrată" consideră că Cercul Militar din Bucureşti este „podoaba arhitecturală a ţării (...), cel mai frumos, cel mai impunător din toate palatele cu care, în ultimele decenii, ştiinţa şi simţul estetic al marilor arhitecţi români şi străini au înzestrat România".
- 12 noiembrie 1916. Ca urmare a ocupării Capitalei de către trupele Puterilor Centrale, Cercul Militar este evacuat.
- 1919. La revenirea armatei în Bucureşti, clădirea este găsită devastată în interior. Se reiau lucrările de reparaţii.
- 4 februarie 1923. În prezenţa Regelui Ferdinand I al României şi a Reginei Maria a României, a ministrului de război, generalul Gheorghe Mărdărescu, şi a comandantului Corpului 2 Armată, generalul Ştefan Holban, are loc inaugurarea oficială, solemnă, a Palatului Cercului Militar.
În perioada comunistă, inscripţia „Cercul Militar" de pe frontispiciul clădirii a fost înlocuită cu inscripţia „Casa Centrală a Armatei". După 1989, aceasta a fost înlocuită cu inscripţia „Cercul Militar Naţional".
Sala de Marmură a Cercului Militar Naţional din Bucureşti a fost destinată, de la început, celor mai importante evenimente şi poate fi socotită astăzi una dintre cele mai reuşite realizări ale arhitecturii româneşti. Ferestrele înalte arcadate de pe latura dinspre Bulevardul Regina Elisabeta îşi găsesc echilibrul în şirul de coloane înalte care se află pe partea opusă. Motivele decorative sunt de evidentă inspiraţie antică, cu stilizări şi prelucrări în stilul epocii. Săbii, stilete, scuturi, lănci, coifuri, săgeţi, Victorii înaripate, zeităţi ale războiului fac aluzie, toate, la mediul militar.
Sala Maură se află plasată în prelungirea Sălii de Marmură. Aici impresionează pereţii îmbrăcaţi în lambriuri din lemn de calitate, cu motive ornamentale discrete. Plafonul este conceput din casete, decorate cu motive florale stilizate şi acoperite cu foiţă de aur.
Sala Bizantină ( sala supranumită „Lecţia de istorie") îşi trage numele de la concepţia în stil bizantin, la care se adaugă elemente specifice artei tradiţionale româneşti. Sala este dominată de un şir de arcade care susţin un plafon casetat, arcade ce se sprijină la rândul lor pe un șir de coloane înnobilate cu frize din stucatură aurită. În interiorul arcadelor romane, la ultima renovare au fost adăugate fresce murale reprezentând imaginile unor conducători ai României independente şi unele momente de referinţă din Istoria poporului român.
Sala Gotică reprezintă o ambianţă arhitecturală gotică, caracterizată prin arcuri frânte în ogive şi prin candelabrele simple. Pardoseala este în desen gotic bavarez.
Sala Norvegiană este inspirată din atmosfera specifică Nordului Europei, cu candelabre în forma unor corăbii ale vikingilor, plafon din lemn cu grinzi terminate în console, reprezentând chipuri de animale fantastice, inspirate tot din mitologia scandinavă, dând impresia de vechi interioare nordice.
Sala Restaurant a fost destinată de la început celor mai importante evenimente, poate fi socotită astăzi una dintre cele mai reușite realizări ale arhitecturii românești. Ferestrele înalte arcadate de pe latura dinspre Bulevardul Regina Elisabeta își găsesc echilibrul în șirul de coloane înalte care se află pe partea opusă. Motivele decorative sunt de evidentă inspiraţie antică, cu stilizări şi prelucrări în stilul epocii. Săbii, stilete, scuturi, lănci, coifuri, săgeţi, Victorii înaripate, zeităţi ale războiului fac aluzie, toate, la mediul militar.
Scara de Onoare
O impresionantă scară din marmură, în dublă pantă, conduce oaspeţii către etajul al doilea şi către sălile de recepţie. Scările de acest tip nu sunt doar simple elemente de legătură, ci sunt gândite ca parte din regia unui ceremonial. Pe durata parcurgerii sale, vizitatorul are prilejul să vină în contact, treptat, cu ambianța interioarelor, să le admire.
Bustul arhitectului Dimitrie Maimarolu
La 1 martie 2005, la ora 15.00, în clădirea Cercului Militar Naţional a avut loc Ceremonia dezvelirii bustului arhitectului Dimitrie Maimarolu, proiectantul Palatului Cercului Militar şi inaugurarea oficială a Salonului fondatorilor Palatului, care mai cuprinde şi busturile lui Vasile Zottu şi al lui Nicolae Filipescu.
În fiecare an, în sâmbăta de dinaintea Zilei Armatei Române, aici se organizează Ziua Porţilor Deschise. Este singurul prilej cu care Cercul Militar Naţional poate fi vizitat (intrarea este liberă), deschizând, oricui, pagini de istorie şi artă sub auspiciile celor ce stau de strajă ţării.
N. I.