O poezie pe zi

Din pământuri 

au scos un fulg roşu de soare uitat,
buza unui vas de lut şi venin scorojit

din vârful unei săgeţi.
Din grădinile cu mandarini au cules rostogolirea
apoi 
au mers mai departe prin pădurea de voci, atenţi 
la zvonurile războinicilor africani,
au adunat ramuri uscate, trosnete arămii, 
mirosul vântului învechit.
Au ţesut mătase, o formă de gând şi un ceas 
din aerul deşertului.
Au căutat India printre gesturi şi au desprins 
unul din visele zeiţei Laksmi.
Peste toate, au presărat pigment de oxid de fier 
- amprentă de pe Brooklyn’s Gate 
şi puţin din sangele meu.

Praf de pe talpa unui pantof roşu,
găsit pe o stradă, într-un oraş sud-american,
vibraţia unui clopot de lemn, din Tibet,
mărgele de coral, o stea de mare, 
o râmă,

urme de milenii rătăcite prin zăpada Groenlandei.

Au mestecat de la dreapta la stânga, 
în sensul de mişcare al constelaţiilor,
alegând un dragon de apă să verse scuipat
de pe lumea cealalată.

Au pus la soare noaptea 
şi au visat…

Înainte de plecare mi-au spus: ia şi bea, 
pentru haute couture trebuie să fii otrăvită 
până în adâncul lumii.

autor, Camelia Radu

din volumul Tangerine Tango