Bagă-ţi minţile în cap!

Tendinţele masculine se exprimă prin atitudinea dominatoare a femeii şi prin dorinţa sa de a avea un control absolut asupra copiilor. Ori femeia se poate teme de acest lucru, fiind, astfel, prea indulgentă cu ei. Se poate manifesta una dintre cele două extreme. Fie îşi bagă fără încetare nasul în treburile copilului, fie se teme de tendinţele sadice implicate, rămânând pasivă, neîndrăznind să intervină. Resentimentul împotriva rolului feminin transpare din învăţăturile date copiilor, potrivit cărora bărbaţii sunt brute şi femeile sunt creaturi suferinde, rolul feminin este demn de dispreţ şi de milă, menstruaţia este o boală („blestem") şi actul sexual, un sacrificiu pe altarul dorinţelor soţului. Aceste mame vor fi intolerante faţă de orice manifestare sexuală, în special din partea fiicelor, dar, foarte frecvent, şi din partea fiilor.

O poezie pe zi

Nu am aripi să respir orizontul.

 Stăpânii lumii și-au învățat odraslele să arunce cu pietre în văzduh.

  Mi-au brăzdat carnea cu stânci din munții străbunilor.

 Timpul roade cetățile.

 Sărbătorile luminoase nu țin loc de veșnicie.

De la naștere își fac bagajele pentru că locul se tot strânge în jurulul tălpilor.

Avortul originar îi va trimite în dimensiuni înguste, cu note de plată încărcate și buzunare goale.

GÂNDUL,

mai iute ca vorba,

a deschis,

deja,

drumul osândei pentru tirani.

autor, Călin Derzelea

Viaţa ca o artă

Nu ştiu cât de ciudată vi se va părea asocierea mea, dar scrierile lui Freud îmi aduc aminte mai mereu de romanele lui Thomas Mann. Stilul organizat, limpezimea redării ideilor, reluarea lor din timp în timp, cu scopul de a fixa informaţiile şi pentru a descrie noi aspecte ale aceleiaşi afirmaţii, rigoarea şi siguranţa de sine. După ce ai sfârşit o lectură, rămâi cu o puternică impresie de stabilitate, de parcă ai fi contemplat o frescă din quattrocento florentin.

Apoi citeşti Jung şi intri parcă în eternitate... Psihicul nu mai este o formaţiune personală, datorată unei evoluţii biologice, moştenită genetic, rod al adaptării la mediu, în care până şi spiritualitatea este o variabilă determinată de evoluţie, ci este o portiţă către eternitate şi obiectiv, ale cărei legi încercăm mai degrabă să le surprindem decât să le determinăm.

Citind Jung te redescoperi în propriile frământări, confuzii şi revelaţii, aproape ad literam. Deşi povestea este alta, schema pare aceeaşi, psihicul fiind o deschidere către existenţa aproape palpabilă a conceptelor.

Sentimentul meu a fost acela că Freud descrie omul concret, pe când Jung vorbeşte despre omul cultural, despre acel om care se uimeşte pe sine, părând mereu zămislit din idee şi nu din pântec. Freud a ales o paradigmă care îi era lui însuşi inteligibilă şi coerentă, pe când Jung a lăsat loc şi pentru ideile altora, pentru creativitate. Teoria lui Jung pare un atelier în care te poţi instala şi, dacă îţi place, continui în stil propriu să îţi exersezi ideile.

Două locuri: Luvru şi atelierul lui Brâncuşi, instruirea şi regăsirea de sine, prin starea de atelier, prin atingerea acelor piese-idei neterminate; a schiţelor, a sfărâmăturilor uitate pe o masă de şlefuit. Alternanţa între rigoare şi creaţie.

Autor, Camelia Radu

O poezie pe zi

au fost vise

apoi scrise

imediat proscrise

prea târziu prescrise

erau deja zise

eram eu tu el ea

voi ei ele deci noi

fiecare pe un bolovan mare

cât capul unui adult gros şi dens

în capcana cuvântului preînţeles

încă de dimineaţă se făcuse seară

încă de dimineaţă răsăriseră

stele pitice şi albe sfioase

de vara a cărei primăveri venise

într-o toamnă grăbită de iarnă

pâlpâia un singur astru

poate era ultima zi

a stelei ce ne uitase

poate era prima zi

a stelei ce ne înstelase

când şi când deşi refuzat

mai scânteia singurul gând

- suntem de pietre pe piatra

care ne-a împietrit subtil

în fierbintele unui cap de copil -  

fiecare noi şi-a pus în joc

toate cuvintele care au fost scrise

imediat proscrise prea târziu prescrise

din toate decise numai unul

să fie memorat :

- să hotărască destinul am strigat

dar destinul nu a fost citat

- să hotărască soarta am decis

dar soarta era cu destinul la un festin

- să hotărască cine poate am suspinat

dar s-a dovedit că nimeni nu poate

- să hotărâm noi toţi aici şi pe loc

dar fiecare şi-a găsit un alt loc

- să hotărască ziua de mâine

dar venise maşina cu pâine

în primul mâine era talcioc

zahăr pe băţ / fete / târg / troc 
al doilea mâine era bâlci

primarul ne vindeca de gâlci

al treilea mâine ne-am cumpărat alte fete

care nu ieşiseră din top şi aveau lap-top

al patrulea mâine ne-am oblojit

de zahărul lacomit în prima

într-al cincilea am uitat

cu bunăvoinţă care a fost al patrulea

şi am hotătăt să înălţăm un turn

doar cât o stelă / babelă

într-al şaselea era ultima telenovelă

într-al şaptelea pe care îl alintăm

premâine a venit iar maşina cu pâine

am înfiat fiecare iar un câine

într-al optulea ne odihneam

după cei toţi şapte

iată şi ultima zi de mâine curată şi nouă

cu coşul încă plin de dimineaţă

ca o dimineaţă de Paşti

ne-am ciocnit capetele îndelung

toate absenţele să ni se adune

într-un singur gând luminat poate

dar feroce păstrat la loc întunecos şi rece

ne-am gândit la NU dar era prea afirmativ

ne-am gândit la TU dar era un pleonasm

şi fals ca un orgasm fals

şi atunci ne-am întors cu toţii acasă

ne-am aşezat la masă nici vorbit

nici tăcut veac de veac / pic cu pic

ascultând timpul trecut

tic-tac-tac-tic-tic-tac //

autor, Martin Culcea