Rădăcini

Creştinii serbează, pe data de 15 august, Adormirea Maicii Domnului, sărbătoare religioasă cunoscută ca Sfânta Maria Mare şi care este pregătită printr-un post de două săptamâni. Ziua mai este cunoscută popular ca Sântămăria sau Uspenia, ultimul praznic împărătesc din anul bisericesc, ziua în care Fecioara Maria şi-a dat sfârşitul, iar popular este ziua care desparte lunile călduroase de cele reci.

Adormirea Maicii Domnului sau Sfânta Maria Mare este cea mai mare sărbatoare a verii. Se ţine pentru sănătate, pentru căsătorie, pentru naştere uşoară, dar şi pentru vindecări. Înainte de Sfânta Marie Mare (15 august) se posteşte timp de două săptămâni şi se fac pelerinaje la mânăstirile care poartă hramul Sfânta Maria, unde credincioşii duc daruri, mâncare şi băutură, fac danii pentru călugări şi milostivesc pe săraci, pentru ocrotirea familiei şi a pruncilor. De asemenea, în Maramureş, există obiceiul ca în fiecare zi din post, la ceasurile serii, lumea să se adune la biserică şi să înveţe cântări către Maica Domnului.

Sărbătoarea poartă denumirea de „adormire”, pe de o parte pentru că în cadrul bisericii nu se poate vorbi despre „moartea” unui sfânt, iar pe de altă parte pentru că tradiţia bisericească spune că sfârşitul Fecioarei Maria a fost asemenea unei adormiri.

Femeile cu nume de Maria organizează ospeţe onomastice în această zi, dovedindu-şi ospitalitatea de gazde. Numele este extrem de răspândit în România, 2,2 milioane de persoane care poartă numele de Maria, Marian sau derivate ale acestora serbându-şi onomastica în 15 august. Potrivit statisticilor, din totalul românilor care îşi sărbătoresc onomastica cu ocazia Praznicului Adormirii Maicii Domnului, peste 1,8 milioane sunt femei şi peste 400.000 sunt bărbaţi. Cele mai frecvente prenume sărbătorite în această zi sunt Maria (1.386.969), Mariana (273.833), Marioara (65.862), Mioara (31.500), Marilena (25.497), Marin (117.544) şi Marian (296.396).

Obiceiuri de Sfânta Marie Mare

În Maramureş, există obiceiul procesiunilor la bisericile care poartă hramul Sfintei Marii. Fetele îmbrăcate în alb, cu părul despletit lăsat pe spate, poartă o icoană a Maicii Domnului în timp ce străbat pe jos kilometri întregi până la mânăstiri, însoţite de flăcăii care poartă crucea şi praporii. Alaiul înconjoară de trei ori biserica şi se închină în faţa troiţelor, la plecare, urmăriţi de oamenii din sat care îi considerau „profeţi”. Ucrainenii din Maramureş sărbătoresc Sf. Maria Mare la data de 28 august, denumita în ucraineană Bohorodita.

În alte zone, femeile merg la biserică, împart struguri, prune şi faguri de miere şi mergeau în cimitir pentru a tămâia mormintele. Ţăranii care aveau vii mari obişnuiau ca acum să tocmească pândarii pentru păzit viile.

Tot acum, bărbaţii schimbau pălăria cu căciula, cei care mai erau văzuţi cu pălărie după 15 august fiind ironizaţi. Se interzice scăldatul în apa râurilor, spurcată de cerb, şi dormitul pe prispă.

În ziua de Sf. Maria nu se face joc. Abia a doua zi, feciorii îşi organizează jocul în sat.

După Sf. Maria Mare se pot face şi nunţi (din 16 august până în 14 noiembrie, intrarea în postul Crăciunului) şi tot acum încep târgurile de toamnă.

Se fac praznice de pomenire pentru cei morţi şi pentru cei vii.

Ciobanii desfac staulele, stânele încep să coboare la ţarina de lângă sat, după cum e vremea, să nu-i prindă omătul acolo. Fiecare gospodar îşi alege oile din turmă şi le ia în grija proprie, de unde şi zicala „La Sfânta Marie Mare / Coboară oile la vale”. Acum, hotarul satului este liber, oile pot paşte pe mirişti, pe locurile cosite.

Pot să înceapă semănăturile de toamnă.

Se caută dacă au ajuns cucuruzii (porumbul) „în lapte”, se fierb sau se frig pe jar ca o mâncare specifică sărbătorii.

Stuparii cercetează producţia albinelor şi recoltează primii faguri cu miere, pe care îi împart cu familia. De asemenea, se fac daruri cu miere ca să guşte şi cei care nu au stupi.