Rădăcini

Mult timp s-a crezut că cea mai veche aşezare de pe teritoriul României este Histria, cetate întemeiată de grecii din Milet în 657 înainte de Hristos, „în timpul celei de a 33-a Olimpiade”. Multe decenii la rând, nimeni nu s-a gândit vreo clipă că supremaţia Histriei ar putea fi „înfrântă” de vreun alt sit. Şi totuşi… Ceva mai sus, în nord, nu foarte departe de Jurilovca, arheologii au făcut la un moment dat o descoperire uimitoare.

În situl arheologic de la Capul Doloşman, cunoscut de mult timp datorită aşezării romane Argamum, a fost găsit un complex funerar din secolul VII înainte de Hristos. S-a stabilit că o persoană de vază a fost înmormântată aici, cu cel puţin douăzeci – treizeci de ani înainte de fondarea Histriei. A fost vorba practic de o

întreagă generaţie de colonişti eleni care locuiau aici în jurul anului 670.Istoricul Hecateu din Milet scria de altfel în secolul VI î.H că „Orgame” a fost prima cetate întemeiată de greci la Pontul Stâng. 

Straniu este faptul că, deşi existau condiţii excelente pentru dezvoltare economică, Orgame a avut, se pare, o existenţă efemeră. Din motive necunoscute, cetatea nu a reuşit nicio clipă să ajungă la nivelul „surorilor” sale din Sud, Histria sau Tomis.

În secolul I după Hristos, când zona a intrat sub stăpânire romană, Orgame era în cel mai bun caz un port de escală al navigatorilor interesaţi să meargă spre Nord. Timp de cinci veacuri, Orgame (devenită acum Argamum) a continuat să existe şi să se dezvolte.

descoperit ziduri de incintă, patru basilici paleo-creştine precum şi urme ale unor clădiri impozante, care demonstrează că Argamum era un oraş prosper. Situl arheologic se întinde pe o suprafaţă impresionantă, de aproape o sută de hectare dar din nefericire, din lipsa fondurilor, arheologii nu au săpat decât foarte puţin. Doar cercetarea sistematică ar putea oferi detalii cu privire la viaţa cetăţii din perioada secolelor VII î.H – I d.H. Interesant mai este şi un alt aspect. S-a crezut mult timp că primii colonişti greci (cei de la Orgame, de exemplu) au numit Marea Neagră drept Marea Neprimitoare (Pontos Axeinos), foarte probabil, din cauza unor furtuni întâlnite în drumurile lor. Istoricii au crezut mult timp că, după ce s-au obişnuit cu apele Pontului, grecii au schimbat numele în Marea Primitoare (Pontos Euxeinos).

Teoria unanim acceptată ar putea fi însă falsă! În veacul al şaptelea, în care au fost întemeiate Orgame şi Histria, grecii îi spuneau Mării Negre Skytikos Pontos, adică Marea Scitică, după numele poporului misterios stabilit în această regiune în secolul VIII î.H. Aceşti sciţi care migraseră dinspre Marea Caspică numeau Marea Neagră „Axaina”, ceea ce s-a tradus prin „Indigo”. Coloniştii greci fie au înţeles greşit, fie au adaptat cuvântul după bunul lor plac, transformându-l în Axeinos. Numele de Pont Euxin a dăinuit cel mai mult, chiar dacă uneori s-au folosit şi denumire precum Mare Caecili (Închisă) sau Mare Maggiore (Marea cea Mare). Prima menţiune sub forma Marea Neagră datează din secolul XV, când turcii otomani i-au pus numele de Karadeniz.

Un articol de Cristian CEALERA