Rădăcini

 Între scrierile lui Mihai Eminescu există o rugacine de o desăvârşită simplitate. Cuvintele par purtate de unda unui val blând, duios. Nu se ştie cum, această rugăciune a ajuns sub privirile papei, care, cunoscător al limbii latine, a simţit deosebita rezonanţă a rugăciunii eminesciene. Nu ştim dacă Papa Paul al II-lea - căci despre el este vorba -  avea cunoştinţe de limba română sau dacă Rugăciunea i-a fost recitată de cineva, direct în limba română,  dar se pare  că versurile au avut un impact deosebit asupra sa. Impresionat de frumuseţea şi  muzicalitatea versurilor, Papa Paul al II-lea a recitat versurile la Vatican, în limba română. Pentru cei care doresc să păstreze între rugagiunile personale rugăciunea eminesciannă,  redăm mai jos versurile inegalabilului poet român. 

Rugaciune 

             de Mihai Eminescu

Noi ce din mila Sfântului
Facem umbră pământului,
Rugămu-ne'ndurărilor,
Luceafărului mărilor.
Ascultă-a nostre plângeri,
Regină peste îngeri;

Din neguri te arată,
Lumină dulce, clară,
O, Maică Preacurată
Şi pururea Fecioară,
Marie!

Crăiasă alegându-te,
Îngenunchem rugându-te
Înalţă-ne, ne mântuie
Din valul ce ne bântuie.
Fii scut de întărire
Şi zid de mântuire.

Privirea-ţi adorată
Asupră-ne coboară,
O, Maică Preacurată
Şi pururea fecioară,
Marie!