Rădăcini

Stabilirea religioasă a datei de 1 ianuarie ca început de an a avut loc pentru prima dată în 1691, de către Papa Inocenţiu al XII-lea. Înainte de această dată, Crăciunul a avut pentru multă vreme, rolul începutului de an nou.

Anul Nou este întampinat în noaptea de 31 decembrie spre 1 ianuarie - noaptea de Revelion din termenul francez Réveillon, ceea ce înseamnă „trezire", cu petarde şi artificii. În zilele noastre, 1 ianuarie este considerată prima zi a anului nou. Dar acest lucru este unul diferit de începuturile acestei sărbători.

Până la conducerea lui Iuliu Cezar, romanii sărbătoreau Noul An în martie deoarece era prima lună din an după Calendarul Roman. Totuşi, data de 1 ianuarie a marcat perioada când romanii îşi schimbau conducătorii şi noi consuli erau fost numiţi în funcţie şi, cu această ocazie, se ţineau festinuri şi se organizau jocuri. Dar, pentru ei data de 1 Martie marca oficial trecerea în noul an, prilej de proslăvire a lui Marte, zeul războiului.
Cezar a fost cel care a schimbat data Noului An, alegând data de 1 ianuarie, în onoarea zeului Ianis, zeul tuturor începuturilor şi paznicul porţilor din Rai şi de pe Pământ. Ianis a fost pictat cu două posturi ale feţei: într-una se uită înapoi spre anul vechi (trecut) şi în cealaltă se uită înainte spre noul an (viitor). Unul dintre obiceiurile din cadrul festivalului de celebrare a zeului Ianis era schimbul de cadouri şi apoi de a stabili noi rezoluţii care constau în a fi mai buni unii cu ceilalţi.
Când împăratul Constantin i-a condus pe romani, a acceptat creştinismul ca fiind noua lor credinţă, dar a păstrat Festivalul închinat lui Ianis ca marcare a Noului An (nu luna martie cum era înainte). Deşi romanii au acceptat data de 1 ianuarie ca zi a Anului Nou, cât şi pe zeul Ianis, mulţi dintre ei nu au acceptat rugăciunea şi festivitatea ca fiind o modalitate de sărbătorire a acestei zile.

Totuşi, chiar şi în 1582, Marea Britanie şi coloniile britanice din America păstrau luna Martie ca început al unui an nou. Abia în 1752, Anglia (şi coloniile sale) au adoptat noul calendar Gregorian şi data de 1 Ianuarie ca marcă a începutului de an. Mulţi puritani din Anglia, s-au simţit ofensaţi de celebrarea zeului păgân Ianis şi au ales să ignore data de 1 ianuarie ca zi a anului nou. În schimb, au stabilit că întreaga luna Ianuarie să fie numită „prima lună" a anului.

În Olanda, la trecerea în Noul An, pe străzi se ard brazii de Crăciun şi se lansează artificii, pentru a se alunga spiritele rele ale vechiului an.
La scoţieni, de Anul Nou (Hogmanay), oamenii ard crenguţe de ienupăr, să alunge germenii oricăror boli. Meniul scoţian tradiţional pentru aceasta sărbătoare constă în prăjituri din aluat fraged, făină de ovăz, brânză, whisky şi vin, şi brioşe negre. Primul care se trezeşte dimineaţa obişnuieşte să ducă „Het Pint", un gen de bere slabă, celor care încă mai dorm. Ei aprind focuri ca să se descotorosească de vechiul an şi, uneori, arunca în foc o figurină de paie reprezentând vechiul an. În noaptea de Anul Nou, scoţienii joacă o horă şi cântă împreună tradiţionalul „Auld Lang Syne". Gazdele aşteaptă să vadă cine va fi prima persoană care le va trece pragul după miezul nopţii, căci aceasta arată dacă vor avea noroc sau ghinion în anul ce vine. Prima persoană ar trebui sa fie un bărbat tânăr, viguros, cu păr de culoare închisă. El nu trebuie să vină cu mâna goală, ci cu mici daruri simbolice ca pâine, cărbune, sare, acestea fiind simboluri ale vieţii.

Manifestările de Anul Nou în ţările scandinave au loc în ianuarie şi sunt legate de vechile festivităţi de iarnă ale vikingilor. Aceştia obişnuiau să invoce timpul şi lumină pentru a încuraja întoarcerea soarelui.

În Elveţia, se sărbătoreşte vechiul An Nou pe 13 ianuarie, după calendarul iulian. Oamenii ies pe străzi, costumaţi în spirite bune şi rele.

În Polonia, Anul Nou este cunoscut ca „Noaptea Sfântului Vasile" („Sylvester"). Acest nume provine din legendele despre Papa Sylvester. Se spune că acesta a întemniţat un dragon pe nume Leviathan, despre care se presupunea că va putea scăpa numai în prima zi a anului 1000, va mânca tot Pământul şi toţi oamenii şi va incendia cerurile. În prima zi a anului, faptul că lumea nu s-a sfârşit, a fost considerat un motiv de bucurie şi de atunci se numeşte Noaptea Sfântului Vasile.

Portughezii şi spaniolii mănâncă 12 boabe de struguri dintr-un ciorchine când bate ceasul ora 12, în noaptea dintre ani, pentru a asigura 12 luni fericite în noul an.

În SUA, fasolea cu boabe negre aduce noroc. Americanii obişnuiesc să privească campionatele de fotbal pe ecranele gigantice instalate în Time Square, la New York. La ora 12,00 noaptea, un măr gigantic aprins cu becuri electrice este coborât pe pământ.

Festivalul evreiesc de Anul Nou se numeşte „Rosh Hashanah". Conform calendarului evreiesc lunisolar, Anul Nou soseşte în primele două zile ale lunii a şaptea. S-a fixat această dată pentru ca fermierii să se poată deplasa la Ierusalim înainte de sezonul ploilor. Primele zece zile ale acestei luni sunt cele mai sfinte. La sărbătoarea de Rosh Hashanah, toată lumea trebuie să dea socoteală în faţa lui Dumnezeu pentru comportarea în timpul anului ce se încheie. Evreii au la dispoziţie zece zile între Anul Nou şi Ziua Judecăţii, „Yom Kipur", pentru a se căi de răul pe care l-au făcut. La Yom Kipur, Dumnezeu scrie soarta viitoare a tuturor, în carte. Oamenii îşi trimit felicitări cu mesajul tradiţional „Fie să ţi se scrie un an bun"! Evreii schimbă aceleaşi urări în ajunul sărbătorii Rosh Hashanah, când merg la sinagogă, înainte de a se întoarce la casele lor, pentru cina de Anul Nou.

Musulmanii au un calendar aparte. Bazat pe ciclurile lunii, calendarul musulman este format tot din 12 luni, care însumează însă numai 354 zile, spre deosebire de calendarul gregorian sau evreiesc. De aceea, Anul Nou islamic „se mută" cu 11 zile înapoi în fiecare an. Islamiştii celebrează acest moment în linişte, fără nimic din atmosfera festiva a altor sărbători de Anul Nou. Apariţia lunii noi este înregistrată în moschei cu rugăciuni speciale. Cea mai importantă parte a festivităţii Noului An este povestirea istoriei Zborului lui Medina.

Anul Nou thailandez (Songkran) este marcat printr-un festival care durează trei zile, (13- 15 aprilie), după calendarul gregorian.