O poezie pe zi

Dinlăuntru, dinspre coajă
spre sâmburi riscul de a fi altfel
cioplit din scurt ca o scânteie
un cumul de senzori fini
integru grund, sub alt grund "uns cu
toate alifiile" ca să poți picta
relaxat, fără teama absorbției-
economie de scumpe culori.
Când e s-o faci din sărăcie, nu-ți
prea iese, cum nici înverșunarea
insistența, de folos nu-ți sunt.
Ajunsă la hotarul cu amiaza, lumina
pare să sclipească mai mult, înviorând
până și burta ramurilor, umbrită cât
se cuvine, asemenea pajiștei improprii
demnă de consolat; oricum, binefăcătoare
în felul ei, de cartier tânjind.
Antrenate, pisicile vagabonde au ucis
aproape toate turturelele, de-al
căror refren duc lipsă amplă.
Dinlăuntru, dinspre aerul camerei
(cam ponosit) spre caseta pornită'n
casetofonul vechi și stingher, posibila
alinare, beția cu apă, beția lucidității
cea mai periculoasă; realizezi situația
ușor dezastruoasă, crud posedată.
Ars pe diverse ruguri, Efortul încă
se zbate, aspiră sfielnic, râcâie
artefactele rezistenței în speranța
anxioasă că ...
Ce naivitate avidă, ce iluzii uzuale-
vise senile, alocându-li-se un
Dumnezeu înrăit, plin de fantezie.
Fantastic!

Autor, Filip Kollo