O poezie pe zi

Încă mai
caut
în tine un drum
o potecă
o linie pe care 
să-mi ţin echilibrul

caut un reper
o lacrimă
din iedera de pe cuvinte 
o bucată de cremene
să o ating dimineaţa de inima ta
până ce va scânteia

caut o cochilie
în care timpul nostru
netrăit
încă ne mai aşteaptă
ca un melc
să ne primească
în sanctuarul tăcerilor 
până ce îmbrăţişările
vor umple orele clipele
cu zăpezi din zilele vechi
mesaje necitite 
imprimate pe retină

caut 
un răsărit în preajma ta
măcar umbra 
să mă acopere
în clipa ta de strălucire
când vor cădea
meteoriţi fierbinţi
în cascada dintre anotimpuri 
şi somn.

Autor, Ioan Barb