O poezie pe zi

Aud cântec, tată

Descântec aruncat

Blestem pe pamânt viu

Când încruntat vorbeşti

“Să nu ai pace, zâmbet, fericire

Să urmezi tristeţea oriunde ai păşi

Să vezi negru, îmbrăcat în fire

Ochi umezi putreziţi în pustiu”

Copil trist, îngenuncheat priveşti

Ochii blestemând

Lumea ta - cea de rând

Când şi tatăl a uitat că-i fiu.

Autor, Dănuţ Rotaru