Nu Rata!

Figurine de teracotă aparţinând celebrei armate îngropate de la Xi'an (China) vor putea fi admirate, în curând, de publicul român, cu ocazia unei ample expoziţii de arheologie chineză. Evenimentul va avea loc în a doua parte a lunii aprilie, la Muzeul Naţional de Istorie a României (MNIR), conform unui comunicat al Agerpres.

Intitulată „Comorile Chinei", expoziţia, cea mai mare realizată de China în România, va reuni 101 piese din patrimoniul civilizaţiei chineze, care acoperă o perioadă începând cu neoliticul final (cca 3600 Î.Hr) şi încheindu-se în secolul al XVIII-lea.
Alături de preţioasele exponate de la Xi'an, vor fi expuse obiecte din jad, ceramică pictată, bronz, porţelan, piatră, şi alte numeroase piese semnificative pentru ceea ce înseamnă contribuţia civilizaţiei chineze la moştenirea culturală a întregii umanităţi.

„Pentru această expoziţie, am pregătit un depozit special, iar holul în care va avea loc evenimentul va fi şi el supus unor amenajări specifice în ceea ce priveşte asigurarea condiţiilor de microclimat şi de expunere modernă a acestor piese excepţionale", afirmă surse din conducerea Muzeului Naţional de Istorie.
Expoziţia va putea fi vizitată până la sfârşitul lunii august.

Ce este armata de teracotă?

Celebra armată, alcătuită din câteva mii de soldaţi din teracotă îngropaţi cu caii lor, a fost descoperită în 1974, de câţiva ţărani chinezi, care săpau un puţ în apropiere de necropola lui Qin Shi Huang, primul împărat al imperiului chinez şi fondator al dinastiei Qin (221 - 206 Îr.H.).

Armata de teracotă, supranumită uneori şi „armata de argilă", reprezintă una dintre descoperirile arheologice cele mai importante din secolul al XX-lea.
Locul în care a fost descoperită a devenit unul dintre cele mai frecventate situri turistice din China.
Qin Shi Huang a rămas în istorie drept unificatorul armatei imperiale a soldaţilor de teracotă. Peste 8.000 de soldaţi şi 130 de care de luptă cu peste 600 de cai este „Armata de teracotă" pe care împăratul Qin Shi Huang a gândit-o pentru a-şi apăra nemurirea.
Zăcând sub pământ timp de peste 2.200 de ani, povestea acestei impresionante armate a fost adusă în actualitate în 1974, când un fermier chinez a descoperit situl arheologic care adăpostea armata soldaţilor de teracotă. Un an mai târziu, arheologii anunţau ca au descoperit trei morminte care adăposteau nu mai puţin de 6.000 de soldaţi din lut. De atunci, numărul soldaţilor s-a tot mărit, iar surprizele nu par să se oprească aici. Uimitor este faptul că nici un soldat nu seamănă cu altul, nici uniformele, nici trăsăturile feţei, nici părul şi nici detaliile armurilor. Totuşi, un punct comun există la toată această armată: toate figurinele sunt realizate în mărime naturală şi recreează o armată adevărată de la soldaţi, la generali, la cavalerie şi fanfară.
Unii specialişti consideră că există argumente conform cărora acest impresionant ansamblu, apreciat ca fiind cea de a 8-a minune a lumii, poate fi abordat ca o metaforă a unui calendar al cărui mister aşteaptă încă a fi descoperit.

Ultimele descoperiri

De curând, arheologii chinezi au descoperit alţi 110 luptători aparţinând deja celebrei armate din teracotă, îngropaţi în apropierea mausoleului împăratului Qin Shi Huangdi. Printre obiectele scoase la iveală în urma săpăturilor se numără, de asemenea, arme şi elemente ale carelor de luptă. Urmează a fi integral dezgropaţi alţi 11 soldaţi din teracotă, şi aceştia tot de înălţimea unui bărbat adult.

Soldaţii, protejaţi de... ouă bătute

Faimoasa armată de teracotă a fost în întregime acoperită cu o soluţie simplă, formată exclusiv din ouă crude bătute, conform studiilor de ultima oră efectuate de o echipă mixtă germano-italiană, care a analizat în detaliu fragmente din toate statuile.
Conform aceleiaşi echipe, ouăle au fost adăugate compoziţiei din argilă datorită capacităţii acestora de a acţiona ca un liant protector pentru picturile şi desenele care decorau statuile soldaţilor de teracotă.
Vopseaua pe bază de ou este, în mod normal, foarte stabilă şi nu se dizolvă în apă, iar această calitate a permis statuilor să nu fie afectate de umezeală şi mucegai, declară istoricul Catharina Blaensdorf, profesor la Universitatea Tehnică din Munchen.
La rândul său, profesoara Ilaria Bonaduce de la Universitatea din Pisa a descoperit că proteinele din ouă au asigurat adezivul necesar stratului de lac şi texturii de ceramică.