Literatură

Camelia Iuliana Radu, cunoscută scriitoare a publicului ploieştean şi nu numai, gestionează, în această perioadă, materializarea a două proiecte literare care se completează prin sursele de inspiraţie. Aruncăm o privire în atelierul ei de creaţie şi o întrebăm:

Călin Derzelea: Se poate discuta despre o sistematizare a proiectelor literare?
Camelia Radu: Poezia urmează cursul vieții. Pe măsură ce strângi experiențe de viață, ai alte percepții asupra lumii și asupra ta, ca persoană. Întâi trăiești apoi scrii. Nu mi-am propus de la început un proiect Oman. S-a întâmplat să ajung în Oman, datorită soțului meu care lucra de ceva vreme acolo. O vacanță cu familia mi-a oferit experiențe într-un spațiu diferit de tot ceea ce știam, cu un senzorial rafinat. Poeziile nu le-am scris imediat. M-am trezit într-o zi că mi se face un dor cumplit și că-mi apar în minte imagini şi peisaje, gânduri și am început să le scriu... și nici acum nu cred că am terminat. Ce reuşeşte să fie scris trebuie să fie la fel de strălucitor ca și ceea ce este în suflet. Acest proiect a venit de la sine. Cred că sunt primul român care scrie o carte dedicată acestor locuri. În alte culturi există creații sporadice, rar poezie. Asociația prieteniei româno-omaneze, ORFA, organizează lansarea acestei cărți în Oman, care va avea loc la sfârşitul lunii noiembrie 2012. Președintele asociației a fost impresionat de sinceritatea proiectului, afirmând că prin intermediul versurilor mele și-a redescoperit țara. Sper ca și la noi cartea să fie bine primită – evident, exegeza criticilor nu trebuie să țină cont de sentimentele mele, dar am pus mult suflet la realizarea ei. Cred că surprinde emoțiile la contactul cu exotismul, experiența deșertului cu austeritatea traiului și bogăția simțirii, reflecții despre timp, confesiuni de după sedimentarea amintirilor. Textul și desenele sunt moderne, dar țin cont de coordonatele tradiționale. Cititorul va descoperi o lume decorativă, senzuală și profundă. Condițiile grafice sunt deosebite, nu numai datorită nivelului impus de dimensiunile interculturale ale proiectului, ci și pentru că această carte îmi este dragă. Mulțumesc editorului pentru răbdare și interes.
Tangerine tango a apărut când, la începutul anului, Institutul Pantone a decis culoarea definitorie pentru 2012, energizantă, elegantă, contrastantă cu griul de asfalt și şocul unui tsunami devastator, în 2011. Ca psiholog, am fost atrasă de această idee – vindecarea prin culoare. M-am gândit la valențele cromoterapiei și am mers pe conceptul de atelier de creație al modei, grupând poemele în tendințe, haute-couture, pret-a-porter și colecții de toamnă. Este vorba de culori interioare, de atelierul meu lăuntric, din care văd lumea. Vorbesc despre călătorii în timp, granițele eu-lui, singurătate, insingurare, integrare, portretizez, povestesc despre o lume deschisă, interconectată cultural; valorile prezentului care merită să rămână, dar şi angoasa acestor timpuri. Este lumea în care trăiesc şi care interferă cu intimitatea mea. Mitologie adusă la nivel personal. Un tango pasional între oranjul tonic, apolitic și griul cotidian. Între viaţă şi moarte. Interior şi mediu. Eu şi noi.
C.D.: Implicarea poetului în realizarea unui volum se oprește la finalul cuvintelor sau poate merge mai departe, până la produsul finit?
C.R.: La Tangerine Tango am acceptat formatul de colecție. Editura Singur a reunit 55 de poeți contemporani într-un proiect intitulat Întoarcerea poetului risipitor. Din 2009 nu am mai publicat și am prins acest fir, pentru că este firească reluarea parcursului literar. Consider că un autor de carte este frumos când se implică şi artistic, nu doar literar. Cărțile în care autorul se regăsește nu numai în text, dar și în formatul ediției, paginaţie, au o putere mai mare de sugestie, datorită continuității. Cartea ca obiect de artă revine.
C.D.: Când ajunge scrisul să fie poezie? Există un proces psihologic la mijloc?
C.R.: Scrisul îți dezvoltă și formează mintea, te ajută să îţi conştientizezi emoţiile,fiind instrumentul de comunicare a patrimoniului emoţional universal, dar şi creator de lumi. Atunci când simţi mai mult decât poţi spune, te exprimi mai înalt, iar mesajul are o formulă de comunicare artistică. Regină este poezia. Cel care scrie aduce în zona conșientă arhetipuri necunoscute. JUNG susținea că odată scoase la lumină, arhetipurile energizează zona socială, culturală. Vitalizează, împrospătează şi determină progres cultural. Conștiința socială ar trebui să înțeleagă despre poet că este important tocmai când este contestatar, mânat fiind de inspirație, de dorința de libertate. Poezia nu este finită, este un drum, iar poetul mizează cu viața lui pentru acest vis. Nu i se garantează nimic, totul e gest gratuit, necondiţionat. Aici este frumuseţea, în gratuitate. De aceea, poetul nu poate fi ucis, şantajat, manipulat.
C.D.: Cum ar trebui abordată poezia ta de către cititorul contemporan?
C.R.: Poemele mele sunt structuri existenţialiste, senzitive, am o legătură senzorială cu universul, mă adresez instanţelor emoţionale ale cititorului, reflect personalizat culori, parfumuri, atingeri, texturi şi trăiri directe. Cred în experienţa directă, în mesajul ei. Vreau să prind culorile timpului meu, visele, durerile de azi, chiar dacă, apăsând pe aceste clape voi trezi rădăcini mitologice, arhetipuri şi vise colective iraţionale vechi, astfel încât filosofia să difuzeze direct, tangibil, cu reacţie. Titlul spune mereu ceva, iar textul aparține ariei de definire a paradigmei sale. Iraționalul trebuie ajutat să urce prin exprimare, ajutat fiind de estetica timpului. Mesajul este codat metaforic, nu sugrumat de zorzoane. Așa văd poezia modernă, ca nod al sensurilor. De curând, am descoperit povestea poetică. Poezia este intenţia alimentată de personalități puternice, rafinate, cu viziune.
C.D.: Cartea ta de vizită te poate recomanda ca scriitor?
C.R.: După ce am învățat literele alfabetului am exclamat Libertate! Am scris de mică, am fost activă în cenacluri, mai am caiete, din cele care au rezistat distrugerii. Pot reconstitui vocaţia de scriitor, alături de proiectele mai serioase, deja materializate, dar cine poate garanta pentru viitor? Tot ce pot să fac este sa fiu cat mai aprope de mine, să fiu autentică, iar timpul va decide.
C.D.: În acest moment, putem vorbi despre proiecte de viitor?
C.R.: Mă gândesc la un jurnal al unui eșantion răzvrătit al generațiilor. Contestatari, insingurati, enigmatici. Emo au existat dintotdeauna. Un proiect cu proză foarte scurtă, pe filiera psihanalizei lui JUNG, recuperând scrieri din tinerețe. Chiar și un volum cu poeme erotico-romantice, șocante, poate. Prefer aparițiile cu caracter tematic, reprezentative pentru momentele de inspirație.
Mulţumim prietenului nostru Călin Derzelea care a realizat interviul cu scriitoarea Camelia Iuliana Radu, autoare a volumului „TANGERINE TANGO" (Editura SINGUR, Târgovişte, 2012).