Arte vizuale

Primăria Municipiului Ploieşti, în parteneriat cu alte instituţii de cultură din judeţul Prahova a organizat astăzi, 16 octombrie 2012, comemorarea a 52 de ani de la trecerea în nefiinţă a marelui arhitect Toma T. Socolescu, la monumentul ridicat în cinstea acestei personalităţi, situat în faţa Halelor Centrale.Moştenirea culturală lăsată ploieştenilor şi nu numai lor, de Toma T. Socolescu este impresionantă, acesta proiectând multe din clădirile simbol ale oraşului, printre care Colegiul „I.L. Caragiale" , Palatul Culturii şi clădirea Halelor Centrale.

Tot celebrul arhitect s-a numărat printre iniţiatorii înfiinţării Muzeului de Artă „ Ion Ionescu Quintus" şi a Bibliotecii „Nicolae Iorga". A fost declarat cetăţean de onoare al municipiului, în 2010, la 50 de ani de la moartea sa.

In memoriam Toma Socolescu
Născut într-o renumită familie care a marcat arhitectura românească modernă până la al Doilea Război Mondial, Toma T. Socolescu a lăsat în urma sa un important patrimoniu, reprezentat de construcţii notabile, dar şi de o literatură bogată despre evoluţia arhitecturii autohtone. Şi-a consacrat întreaga viaţă dezvoltării în domeniul artei şi al arhitecturii, iar multe din construcţiile realizate după planurile sale sunt clasate drept monumente istorice.
Fiu şi nepot de arhitecţi, a urmat cursurile Liceului „Sfinţii Pentru şi Pavel" din Ploieşti, continuându-şi studiile la Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu" din Bucureşti, numită la acea vreme Şcoala Naţională Superioară de Arhitectură, unde a fost elevul lui Ion Mincu (cel mai important nume în arhitectura românească de sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul celui de-al XX-lea). În iunie 1911, şi-a obţinut, cu rezultate foarte bune, diploma de arhitect, având specializarea în arhitectura civilă, religioasă şi arheologie românească. Va reveni în cadrul instituţiei între 1927 şi 1947, de data aceasta ca profesor de teorie a arhitecturii.
Toma T. Socolescu a fost unul din reprezentaţii şi un entuziast promotor al stilului arhitectural naţional românesc, fiind în mod special inspirat de către stilul brâncovenesc. A depus eforturi pentru îmbunătăţirea aspectului oraşului Ploieşti şi pentru construirea clădirilor publice în tot judeţul Prahova. Pasionat de arheologie, a studiat şi s-a implicat în conservarea clădirilor vechi şi a bisericilor, publicând de asemenea studii şi cercetări în acest domeniu.
El a jucat un rol important în conducerea Societăţii Arhitecţilor Români şi a participat constant la viaţa culturală şi socială a oraşului său natal. A deţinut chiar şi funcţia de primar al Ploieştiului, în perioada decembrie 1919 - martie 1920.
Componenta artistică arhitecturală a fost pilonul artei sale. El a rămas foarte critic la adresa arhitecturii care nu avea legătură cu artă, în special cu cea tradiţională românească. Creşterea puternică a numărului studenţilor fără niciun talent artistic necesar pentru această carieră, la arhitectură, era, în opinia sa, o greşeală. În memoriile sale, el critică arhitecţii moderni din anii 1920-1940 care, conform concepţiilor sale, neglijau bazele artistice ale profesiei de arhitect.
În 1937, în studiului său despre arhitectură, Toma T. Socolescu scria: „Trăim azi o epocă confuză, când se pare că nimeni nu ştie ce vrea şi de aci acest haos de construcţii zise moderne, rezultate ale unei epoci când ştiinţa, calculul ingineresc, ca şi superficialitatea cunoştinţelor arhitectonice, au luat înaintea frumosului consacrat şi cultivat în lungul şir de veacuri care ne preced, - standardizând totul şi creând astfel opere de civilizaţie rece şi greoaie, pe ruinele celor de cultură, pe care ni le-a dat tradiţia şi geniul acestui popor trăit în cultul frumosului".
Membru al unei importante familii româneşti, fost lider politic din judeţul Prahova, Toma T. Socolescu a refuzat să intre în organizaţia comunistă a arhitecţilor, ceea ce a dus la etichetarea sa ca duşman al poporului, fiind apoi ameninţat şi hărţuit de autorităţile comuniste.
Dintre cele mai reprezentative lucrări ale sale:
- Palatul Şcoalelor Comerciale, pe fosta Calea Oilor, devenită actualmente strada Gheorghe Doja, Ploieşti. Imobilul se găseşte la numărul 98. Din 1948, este folosit de către liceul Ion Luca Caragiale. Clădirea a fost realizată între 1924 şi 1932, fiind clasată ca monument istoric.
- Casa Corpului Didactic Primar, pe strada Ştefan cel Mare, la numărul 8. Construită în jurul anului 1925, a rezistat în ciuda gravelor stricăciuni provocate de cutremurele din 1940 şi 1977.
- Un han ţărănesc, azi inclus într-un spital, în bariera Bucov.
- Palatul de Justiţie, în colaborare cu arhitectul francez E. Doneaud. Acest edificiu a devenit mai apoi Palatul Culturii. Afectat puternic de bombardamentele anglo-americane din 1943-1944, el a fost consolidat în anii 1980. Restaurarea sa a fost reluată în 2006, iar procesul nu s-a finalizat nici în 2010. Palatul este încadrat ca monument istoric.
- Halele Centrale din Ploieşti, o realizare capitală, care şi-a pus amprenta asupra oraşului. Construcţia s-a bazat pe cele mai moderne principii de igienă şi logistică, făcând la acea vreme un larg ecou în Europa. Arhitectul a efectuat un voiaj de studiu prin Europa înainte de a realiza proiectul şi încă două în timpul implementării. A studiat cu precădere halele din Geneva şi Basel (Elveţia) şi cele din Stuttgart, Frankfurt, Leipzig, Munchen şi Breslau (Germania).
- Vechea bancă Creditul Prahovei, la intersecţia bulevardului Republicii cu strada Take (sau Tache) Ionescu. Devenită mai târziu Banca Românească, clădirea găzduieşte, după anii 1990, o sucursală a Băncii Comercială Română sau BCR. A fost construită de către arhitectul Toma T. Socolescu după 1923. Fotografiile şi planurile imobilului au fost publicate în revista Arhitectura în 1926. Imobilul este clasat monument istoric.
- Catedrala Sfântul Ioan Botezătorul. Lucrarea a fost realizată între 1923 şi 1939, catedrala având rolul de a cinsti memoria eroilor prahoveni morţi în Primul Război Mondial, înscriindu-se totodată în elanul naţional-religios specific vremii. Turnul clopotniţă este clasat monument istoric.
(Sursa AICI)