Nu Rata!

338 î.Hr.- Bătălia de la Cheroneea dintre macedonenii lui Filip al II-lea şi atenieni.

216 î.Hr. - Bătălia de la Cannae (al doilea război punic). Hannibal a învins armata romană (45.000 de romani morţi şi 20.000 de prizonieri).

1815 - Napoleon este exilat în insula Sfânta Elena.

1929 - Se înfiinţează Regia Autonomă a Porturilor şi Căilor de Comunicaţie pe Apă (PCA) care ia în exploatare şi administrare căile de comunicaţie pe apă, porturile, vasele aferente, instalaţiile de orice fel ş.a..

1934 - Adolf Hitler devine Führer al Germaniei.

1936 - Ediția a XI-a a Jocurilor Olimpice - Berlin, Germania (2 august - 16 august); România a obţinut 1 medalie de argint.

1940 - Stalin semnează un decret abuziv (fără niciun fel de consultare a locuitorilor regiunii) de crearea a Republicii Sovietice Socialiste Moldovenească pe o parte din pământul românesc ocupat cu forţa de Armata Roşie

1969 - Vizita lui Richard Nixon în România - primul preşedinte american la Bucureşti

1985 - Inaugurarea crucişătorului „Muntenia”, construit la Şantierul naval din Mangalia.

1990 - Invadarea Kuweit-ului de către Irak.

1995 - Atentat nereuşit asupra preşedintelui Georgiei, Eduard Şevarnadze.

1997 - La Catedrala greco-catolică „Sfânta Treime” din Blaj sunt depuse osemintele marelui iluminist român Ioan Inocenţiu Micu (Klein), personalitate marcantă a Şcolii Ardelene, aduse de la Roma după 230 de ani de la moartea sa. Au loc ceremonii religioase de anvergură, la care sunt invitaţi înalţii prelaţi ai Bisericii greco-catolice. Rămăşiţele pământeşti ale episcopului greco-catolic au fost reînhumate în catedrală în octombrie 1997.

Aniversări:

1868 - Regele Constantin I al Greciei (d. 1923)

1891 - Mihail Jora, compozitor, dirijor, pianist român (d. 1971)

1905 - Myrna Loy

1932 - Peter O'Toole, actor britanic

1951 - Marcel Iureş, actor român de teatru şi film

O poezie pe zi

ascult îndelung marea

se revarsă din trompe de elefanţi

ivorie şi neastâmpărată

te caut prin suflul marin

de nicăieri

 

 vine o muzică salină

se apropie mult de sufletul meu harfă

ciupită cu degete de briză mi se pare că

eşti tu împarţi lumea în două

noi şi nu mai contează

braţele tale fac diferenţa

dincolo de spume şi atoli

ochii lui dumnezeu

două iole albastre au tresărit

blânzi se plimbă pe ochii mei

lasă e lângă tine dar nu-l vezi

şi dispar în vreme ce

îmi smulg scoici din piele

ca şi când te-aş scoate

din inimă

Autor, Ottilia Ardeleanu 

Desen de Corina Chirilă

Teatru Film

Aniversatul zilei de astăzi, maestrul Horaţiu Mălăele va primi, joi, 2 august, o stea pe Aleea Celebrităţilor, la 60 de ani şi o zi, drept recunoaştere pentru o viaţă plină de aplauze dăruită teatrului. La evenimentul care va avea loc în Piaţa Timpului, din Bucureşti, la ora 12.00, va participa, ca de fiecare dată, primarul general al Capitalei, Sorin Oprescu, care îi va înmâna actorului Placheta Bucureştiului.

„Ca actor de comedie ştie foarte bine că râsul aduce lumină, destindere pe chipul şi în sufletul omului. Râsul începe pentru el de la zâmbetul fin, provocat de o simplă glumă, până la cel caustic, acid, izvorât din indignarea marilor comediografi ai lumii, în faţa contradicţiilor de nerezolvat ale existenţei. E mereu prezent, activ, inventiv...

Bagă-ţi minţile în cap!

S-a  întâmplat ziua în amiaza mare, pe un bulevard central din Ploieşti. Cineva a intrat în curte, a luat ditamai ghiveciul în care era sădit un leandru şi pe aici îţi e drumul!  Sub privirile indiferente ale vânzătoarei de la chioşcul de ziare din colţ, în timp ce locatarii mişunau prin curte. Să reclami la Poliţie că ţi s-a furat un ghiveci cu flori? Ce ziceţi, ai fi luat în serios, cand azi alţii fură bani on line? Să începi să bănuieşti vecinii, trecătorii, pe bărbatul care ţi-a adus prin curierat un pachet, pe instalatorul venit la vecini? Pe mama, pe tata, pe cine?

Floarea era a ta, o crescusei câţiva ani, o iubeai şi făcea parte din universul tău emoţional. Îţi lipseşte. O scosesei la soare, să îi fie bine, leandrul fiind mare iubitor de căldură. Lastarul îţi fusese daruit. Cineva, nu se ştie cine, a râvnit la floarea ta şi a furat-o. Nu s-a învrednicit să aibă grijă de propriile flori, a venit la de-a gata, muncit, crescut şi îngrijit de tine. Cine să fi făcut asta? O femeie, să se fi luptat cu ditamai ghiveciul? Un copil? Un bătrîn? Un bărbat? L-a luat pentru sine, l-a luat să îl vândă? Nu vei şti niciodată. 

Floarea nu mai este şi o dată cu ea, sentimentul că trăieşti într-o lume primitivă seamănă în suflet neputinţă. Să furi o floare este semnul unui om lipsit de cel mai elementar sentiment. Doar cel care nu iubeşte florile le poate fura, pentru că nu cunoaşte, nu a trăit experienţa de a iubi natura, habar nu are ce înseamnă legătura dintre om si flori. Un astfel de om nu îşi iubeşte nici semenii, pentru că nu îi pasă, nici prin minte nu îi trece câtă suferinţă aduce. Iar dacă are o cât de mică bănuială, oricum nu îl afectează. Mă gândesc şi cam ce fel de relaţii are cu cei din jur. Prefăcute sau deloc. Mi-e milă de un astfel de om. Viaţa lui este, cu siguranţa, un iad.