Nu Rata!

Editura TREI a reeditat celebrul volum – CARTEA ROȘIE (The Red Book) de C. G. Jung, disponibil deja în librării. Despre miza cărții, antropologul Lavina Bârlogeanu a scris pe larg în Observatorul cultural. Iată un fragment din amplul articol:

Pentru a-şi lămuri marea frămîntare, Jung coboară adînc în hăţişul inconştientului, se confruntă cu propriul Infern, intră în haosul unui suflet tulburat şi indecis, îşi explorează dezorientările şi caută aici, în adîncul din el, un sens al propriei vieţi. În acelaşi timp însă, el coboară departe, în istorie, pînă la culturile antice, se orientează apoi spre spații îndepărtate, India și Extremul Orient, se interesează de gnostici – autori ai unei mistici a Sinelui – și de gnoza timpului său, redeschizînd aceste filoane de gîndire, cu o imensă vigoare, prin autobiografia spirituală, intitulată Cartea Roşie. Acest impresionant document cultural descrie experiența cu caracter mistic a autorului său, relația lui absolut personală cu planul divin, cu figura christică, cu Dumnezeul său personal și cu diverse alte zeități, cu diavolul etc., toate aceste întîlniri fiind semnul anumitor stadii ale împlinirii. Avem în fața ochilor episoade ale unei vieți, mai precis, ale unei vieți în profundă criză, ce construiesc „mitul personal“ al autorului Cărții Roșii, al peregrinului care o ia pe calea Sinelui.

O poezie pe zi

Când Greta Garbo a fost întrebată de ce 
purta pălării cât roata carului şi ochelari 
de soare în mijlocul nopţii
a răspuns că se ascunde astfel 
de fani.
Toată lumea a înţeles că doreşte să nu fie remarcată,
despre camuflaj - nici un cuvânt.
Copy/paste

Când misoginul de Gore îşi insinuează dispreţul
nu instigă în gura mare 
doar îşi etalează colecţiile de talente,
haina, zâmbetul, nobleţea, 
în aplauzele tâmpe ale subalternelor.
Despre singurătate, nici un cuvânt. 
Copy/paste

Dacă Maria era iubită, nu mai chicotea obedient,

Editorial

De Nicu Boaru

Știți că mă tentează, ca titlu pentru rubricuța mea, cu care vă năpăstuiesc hebdomadar (hm!hm!), „titula” de (Cr)editorial. Asta pentru că nu prea mint, nu vă mistific, nu încerc să vă aduc spre... , să propag, remunerat sau altfel interesat, vreo aliniere profitabilă, la care să vă ratașez. Nu mă interesează ceea ce, într-o epistolă de la Berlin, Caragiale numea „dughenile politice”. Cuvântul trimite spre „duhoare” mai mult decât spre „duh”.

Ceva înghesuit, igrasios, promiscuu. Și-aşa daţi tot timpul şi cam peste tot de pledoarii scălâmbe, de mobilizări ţipate, de emisiuni de-un partizanat sinistru sau ridicol, moderate de ţaţe şi efebi... senili (!?) care te muştruluiesc atunci când nu sar de-a dreptul la tine cu „ghiarii și dințile” (cum spunea, pe timpuri, Iosif Chișinevschi).

De data asta însă sunt în faţa unei „contradicţii din care nu putem ieşi”. Sau nu pot ieşi eu, de ce să vă implic pe dvs. Eu cu neputinţele, scăderile, neajungerile mele de înţelegere. Cum să comentezi decizia Curții Constituționale a României. E în avantajul cui? Al democraţiei? Al ţării? Al poporului care trebuie să deprindă reflexele civilizaţiei, normalităţii şi valorilor europene?

Teatru Film

În noaptea de 22 spre 23 august 1985, teatrul românesc rămânea mai sărac. Un mare actor trăgea cortina peste viaţă şi carieră. Un artist care a adus alinare şi, totodată, curaj multor generaţii de spectatori, dar şi de studenţi: Octavian Cotescu.

Octavian Cotescu (n. 14 februarie 1931, Huşi - d. 22 august 1985, Bucureşti) a fost un actor român de succes, din generaţia de aur. Activitatea sa artistică cuprinde numeroase roluri interpretate în film, dar şi în teatru, mai ales la Teatrul Bulandra din Bucureşti, unde a fost coleg cu Toma Caragiu, Ştefan Bănică, Marin Moraru, Gina Patrichi, Victor Rebengiuc, Florian Pittiş, Rodica Tăpălagă, Ileana Predescu, Petrică Gheorghiu, Irina Petrescu, Ion Besoiu, Dan Nuţu. A fost, totodată, unul dintre interpreţii preferaţi ai teatrului de televiziune şi ai teatrului radiofonic. Activitatea de scenă a fost dublată şi de o carieră didactică: profesor universitar la Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale” din Bucureşti, unde a ocupat şi funcţia de rector în perioada 1981-1985. Printre cei mai buni studenţi ai lui se numără Horaţiu Mălăele, Stelian Nistor, Dan Condurache, Rosina Cambos, Maria Ploae.