Thursday, July 17, 2025
   
Text Size

O poezie pe zi

La o cafea

O poezie pe zi

 

Moartea unora înseamnă viața altora.

De fapt este aceeași persoană,

Unghiul de vedere diferă,

Din cutie rece,

Cald alergând după fantasme.

Fascinantă...

Aș invita-o la o cafea.

Pretențioasă...

Călătorește numai cu mașini de lux.

Rămân printre admiratori,

Comisioanele încă vin pe adresa mea.

Naiv...

Surâd în oglindă și-mi caut loc în mulțimea de copii de casă.

 

 

 autor, Călin Derzelea

 

iubire

O poezie pe zi

 

iubire impletită cu sârmă

de ace sfâşiată-n tăcere

sentimentele aleargă moarte

spre vorbe grele

 

iubire amară şi rece

otravită în gelozie

tulbure

ce veşnic valseză între noi

 

iubire mereu câştigătoare

ne-aruncă în impulsuri

eterne ce dezgheaţă teama

de a spune 

 

autor, Andreea Maricenschi

   

V E D E N I I L E

O poezie pe zi

  

1.Când am privit lumina orbitoare

cetatea devenise un munte

de sare

 

Femeia mea idolatră

demult trecuse într-o stană de

piatră

 

Cerul cutremurânduse-n carte

îşi  scuipa luceferii

prin cuvintele sparte

 

Ce frig era,câtă beznă !-

pustiul mi se înfăşurase

pe gleznă

 

Trupul -  grădină rotundă

 plânsă dintr-o străfulgerare

 şi o secundă

 

autor, Ioan Vintilă Fintiş

   

Semiramida crenelurilor

O poezie pe zi

  

Copilă, înspicată cu ţărână,

înveşmântează-mă-n cojoc miţos de sori,

căci tremur zgribulit în căpiştea păgână

însămânţat în cruguri, albastre, cu cocori.

 

Pedestru mă desculţ în albia cu lostriţi,

dorind cu sete de ocnaş în lanţuri,

copilele robite de turcii samavolnici,

puindu-se-n cotloane de serai măiastru.

 

Căci lumi mi se ridică din amfore borţoase

îngreuiate-n pârguri de vin şi de pelin

cuminecat cu seva şiroind pe braţe

de văduve nurlii în valuri de satin.

 

Întreabă-mă de vorbă, camarade,

căci vezi prea bine, astăzi obuzierul tace,

îmi aşternui sub tâmplă un tremur de balade

cerşind sărutul plâns al ielelor posace.

 

autor, Ion Tereanu

   

Aripi de verde

O poezie pe zi



...Iar dacă aripi am, de verde stea,
plonjez ca raza, într-o altă lume,
în care, să rămân aş vrea,
de m-ai vedea,
de n-aş apune...

Dar eu citesc doar vise
şi trezesc lumini,
acolo unde legea e de piatră,

iar dacă aripi am, de verde stea,
pe tine te mai văd vreodată?

Căci te ascunzi în raza soartă,
adânc plecând,
încă o dată…

autor, Camelia Iuliana Radu

   

Page 12 of 40