Bagă-ţi minţile în cap!

Judeţul de interferenţă cu Moldova şi Ardealul, unul dintre cele mai pline cu miracole, cuprinde toate formele de relief dar, păcat! Mare păcat că, de-a lungul istoriei, îi poţi număra pe degete Cârmacii adevăraţi, autohtonii. Spun acest lucru cu gândul la Istoricul Palat, ce-a fost construit în vremea  unui primar din Oltenia. Că tot oltean a fost şi Bazil Iorgulescu...Neputinţa ori nepriceperea unor Cârmaci-autohtoni în a promova acest, deosebit de important judeţ de interferenţă se manifestă şi astăzi. Mulţi necunoscători ai geografiei României ne spun moldoveni dar Cârmacilor nu le pasă. De fapt, scriu şi eu să mă aflu-n treabă că, sunt unii primari care nici măcar graniţele comunei lor n-o cunosc.

Trist! Foarte trist! Că nu există reguli de promovare a acelora care se cocoaţă în fruntea bucatelor, într-o ţară aşa zisă Democrată, care prin gargariştii ei, au îngredit cultura, educaţia, sănătatea...Cu toate acestea natura ne-a adus frumuseţi  precum, Vulcanii Noroioşi, Focurile Vii, cele 15 Rezervaţii Naturale, Muzeul Chihlimbarului...Podoaba Eparhiei, pe care mulţi dintre cei de astăzi, inclusiv noi votanţii, aproape că nici nu le merităm.

Vorbeam la început de miracole, iată! focuri care nu ard, un fel de lumini ce umblă prin păduri, ca la Bozioru ori care ard, gen Focurile vii de la Lopătari, Ţestoasa zburătoare de la Joseni...Ar fi prea mult să mă refer la numărul apelor curgătoare, la numărul văilor, câmpiilor, dealurilor ori munţilor care dau frumuseţile locurilor, din păcate puţin cunoscute, mă voi referi doar la o Comună Pierdută (o fostă comună ce avea în componenţă 4 sate). Iată ce deţine această fostă comună:

1. Sarea lui Buzău - vis-a-vis de Hanul Ciuta. În jurul acesteia, pe un deal împădurit, pe circa 1 km, odată arie protejată- Rezervaţie geologică şi botanică, aici, se găsesc:

Literatură

Mi-au fost dragi cărţile îndelung migălite de autorii lor, de parcă aceştia ar avea în minte creaţia unui copil de hârtie, însufleţit de cuvânt, şlefuit ca formă şi prezentare de însuşi ADN-ul poetic. Aşa este „Tellus”, volumul de debut al poetului Călin Derzelea, o carte proiectată în spaţiul visului personal, având formă estetică după chipul şi asemănarea unui interior sensibil şi profund. Tema cărţii se relevă încă de la imaginea coperţii, creată de poet, unde palma bunicii, fotografiată de el însuşi, cuprinde cu gingăşie titlul cărţii, asemeni unor artere fine prin care pare că pulsează sângele vieţii. De altfel, cartea este ilustrată cu fotografii simbolice, alb-negru, realizate

Cu traista-n băţ

Sâmbătă, 8 septembrie, în jurul orei 14.00, celebrul Orient Express a ajuns din nou în Gara de Nord din Bucureşti, în drumul de întoarcere dinspre Istambul spre Viena. Duminică, 9 septembrie, la prânz, trenul va pleca spre Sinaia, unde va staţiona aproximativ cinci ore, timp în care călătorii au ocazia să viziteze Castelul Peleş, dar şi alte numeroase atracţii turistice ale Perlei Carpaţilor.

Prima călătorie modernă cu trenul Orient Express a fost organizată în anul 2000 şi, de atunci, a păstrat aceeaşi rută care îi duce pe pasageri prin majoritatea oraşelor europene: Paris - Viena - Budapesta - Sinaia - Bucureşti - Varna - Istanbul - Bucureşti - Sinaia - Budapesta - Viena - Veneţia.

O astfel de călătorie are însă un preţ special. Anul acesta, fiecare pasager a scos din buzunar nu mai puţin de 10.540 de euro.

Bagă-ţi minţile în cap!

Mulţumim Marianei pentru amabilitatea de a ne trimite acest articol. Îl publicăm pentru că merită citit de cât mai multă lume. Articolul a devenit viral pe internet şi apare sub semnătura domnului Andrei Pleşu.

Îmi plac cuvintele străine naturalizate.

Mai dezmorţesc limba.

În timp, unele rezistă, altele dispar.

A ieşit din uz cea mai mare parte a turcismelor şi grecismelor aclimatizate, de sus în jos, în Ţările Române.

Franţuzismele din limbajul administrativ al secolul al XIX-lea au rezistat fiindcă era nevoie de ele, ca şi cuvintele nemţeşti din limbajul tehnic.

Rusismele din anii '50 ai veacului trecut au avut viaţă scurtă. Nici nu se potriveau cu româna şi aveau şi conotaţii nasoale...

După 1989, cine voia să pară pro-occidental începuse să anvizajeze şi să achieseze. Îl mai ţineţi minte pe Adrian Severin?